Afacerile, tot -impiedicate-

Fiscalitatea ridicata, nivelul tot mai inalt al coruptiei, reglementarile din domeniul muncii, modificarea continua a legislatiei si, nu in ultimul rand, inspectiile numeroase ale autoritatilor reprezinta tot atatea piedici in calea afacerilor. Nimic nou, am putea spune. Totu-i vechi, dar totusi… Aceste cauze pentru care afacerile din Romania nu merg tocmai cum ar trebui sunt puse pe tapet de ceva ani. Investitorii critica, de la an la an, cam tot aceleasi lucruri, parand ca la acest capitol nu se misca nimic. Nici ultimul sondaj realizat recent nu este satisfacator. Raportul Serviciului de Consultanta in Domeniul Investitiilor Straine (FIAS) din cadrul Bancii Mondiale spune, pe de o parte, ca mediul de afaceri din Romania este pe drumul cel bun, dar, pe de cealalta parte, insira, asa cum ne-am obisnuit deja, motivele pentru care afacerile nu merg totusi asa cum ar trebui. Raportul, elaborat pe baza concluziilor preliminare ale unui studiu privind evaluarea barierelor administrative din mediul de afaceri din Romania, reda, negru pe alb, parerea reprezentantilor a peste 720 de firme. Acestia recunosc ca s-a mai miscat cate ceva in sensul imbunatatirii mediului de afaceri, insa multe dintre probleme, spun ei, nu au fost inca rezolvate, iar asta le afecteaza tot mai mult activitatea. Coruptia, spre exemplu: -Este un element de mare ingrijorare atat pentru mediul de afaceri, cat si pentru organismele internationale. Domeniile cele mai afectate de aceasta sunt procedurile privind importul sau exportul, constructiile, activitatile privind inregistrarile-, se mentioneaza in raportul institutiei amintite. Nu puteau fi omise de pe lista obstacolelor din calea afacerilor derulate in Romania nici fiscalitatea, cu al sau grad ridicat, modificarea neintrerupta si neobosita a legislatiei sau desele controale si inspectii ale autoritatilor. Afaceristii plaiurilor mioritice nu uita in acest context sa aminteasca, pe buna dreptate, faptul ca in Romania reglementarile din domeniul muncii reprezinta inca o stavila importanta, iar dificultatile intampinate la inregistrarea firmelor sau conectarea, spre exemplu, la utilitati le cam pune pofta (de afaceri) in cui. Cei chestionati acuza, totodata, si aplicarea ineficienta a principiului aprobarii tacite, precum si durata mare de timp alocata de manageri pentru activitatile legate de administratie. Nici rolurile si relatiile de colaborare dintre diferite institutii ale statului nu sunt bine stabilite, afaceristii, in special cei din domeniul constructiilor, acuzand tot mai des hartogaraia, in cele mai multe dintre cazuri lipsita de utilitate, si sistemul de taxare netransparent, care favorizeaza abuzurile. Nimic neadevarat in toate acestea, ar putea spune oricine a trait ceva timp in Romania sau cel care, pur si simplu, a fost nevoit sa mearga la o institutie a statului sa-si rezolve o treaba. Si-a dat cu stangu-n dreptu, constientizand, abia dupa efortul facut, ca -trebuie lasata natura sa-si urmeze cursul-.

Pentru a nu fi acuzata de rea-credinta, institutia financiara internationala care a elaborat raportul cu pricina a enumerat, insa nu i-a ocupat prea mult spatiu, si ceea ce s-a realizat in vederea imbunatatirii climatului de afaceri. S-a amintit, astfel, implementarea aprobarii tacite, a angajamentului pe proprie raspundere, introducerea registrului unic de control si simplificarea procedurilor de inregistrare a firmelor. Datorita unui act normativ recent adoptat de executiv, o firma va putea lua fiinta in numai 72 de ore, iar maldarul de acte pe care solicitantul era nevoit sa le -indosarieze- se subtiaza considerabil, la numai doua hartii, respectiv cererea propriu-zisa de inregistrare si declaratia pe propria raspundere. De ce le-a trebuit insa atat timp sa scoata o astfel de hotarare e de prisos sa ne mai intrebam. Putem doar sa traim clipa, caci ea se repeta doar o data la patru ani.