Noi, romånii, avem un talent desăvårșit de a ne atårna de istorie. Cum se întåmplă un eveniment, hop, scoatem și noi din lada istoriei evenimente și legături adesea hiperbolizate. Avem sau nu habar, noi empatizăm cu bucuriile și tragediile altora ca și cum ar fi ale noastre. Tragedia prin care trece zilele acestea poporul polonez a stårnit printre romåni un val de compătimire colectivă izbucnit din resorturi nebănuite. Oameni care pånă mai ieri habar nu aveau cine e președintele Poloniei sau care e capitala țării au mers valuri-valuri la slujbe de pomenire, la depuneri de flori și lumânări și au vorbit cu vocea tremuråndă la televizor despre destinul tragic al liderilor polonezi. Ca să nu mai vorbim de emisiunile-odă închinate de televiziuni, în care cititoarele de prompter au suspinat în direct și ne-au reamintit nouă, profanilor, că „Marșul funebru“ a fost compus tot de un polonez, Fr. Chopin. Cåtă sensibilitate! Dar și cåtă fățărnicie din partea unor oameni capabili să-și declare zilnic solidaritatea cu toate popoarele lumii, mai puțin cu poporul romån. Sunt oameni care vorbesc zile în șir despre Katyn, despre drama poporului polonez, dar nu suflă un cuvånt despre rănile încă deschise ale poporului romån, despre torturile suferite în închisorile comuniste și despre tragediile care ne-au mutilat istoria. Polonezii n-au nevoie de efuziuniile noastre lacrimogene ca să știe că suntem alături de ei. Atunci cånd le-a fost greu, cånd nemții le ocupaseră țara, Romånia le-a fost a doua țară și a primit cu brațele deschise zeci de mii de polonezi, de la președinte pånă la oameni simpli. Iar polonezii au ținut minte și ne consideră pentru totdeauna bunii lor prieteni. Gestul făcut în ‘39 de Romånia valorează de mii de ori mai mult decåt sentimentalismele revărsate zilele acestea de fătucile de la televiziuni.
Și dacă e ceva de învățat din această tragedie, acel lucru e solidaritatea. Nu cuvåntul pe care-l mestecă mulți ca pe gumă, ci sentimentul de solidaritate a noastră ca popor. Abia atunci cånd îl vom redescoperi, pentru că sunt convinsă că există în fiecare dintre noi, avem șansa să regăsim cu adevărat poporul romån. Acel popor care le-a oferit polonezilor, în urmă cu 70 de ani, cea mai bună dovadă de prietenie.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
