Geopolitica Kievului: Opțiuni de politică externă și securitate națională (I)

În preajma campaniei electorale desfășurate toamna trecută la Kiev, presa centrală a dezbătut în spații ample problema relațiilor bilaterale ucraineano-ruse în contextul eșecului revoluției portocalii, fapt confirmat de rezultatul dezastruos obținut în alegeri de fostul președinte, Viktor Iușcenko. Ziarul „Dzerkalo Tyjnea“ (n.r. – Oglinda săptămânii) analiza în noiembrie 2009 discursul Patriarhului Moscovei și al Întregii Rusii, Kiril, rostit în cadrul „Congresului dedicat civilizației ruse“, unde jurnalistul Henadi Druzenko a punctat faptul că patriarhul a pronunțat de 38 de ori cuvântul „civilizația rusă“. Potrivit acestuia, noțiunea de civilizație rusă este mai mult un concept geopolitic, care nu are nimic în comun cu procesele bisericești. În acest context, Druzenko este de părere că patriarhul Kiril este un adept latent al teoriei politologului american Samuel Huntington, care este autorul unui set amplu de teorii care privesc democratizarea globală. În afară de aceasta, el a mai creat un concept despre viitorul politicii globaliste, care constă într-o eventuală ciocnire a civilizațiilor dispersate. Practic, Huntington consideră că în viitorul apropiat conflictele dintre statele lumii vor căpăta o altă turnură, pe fondul ciocnirii civilizațiilor. Druzenko a mai punctat faptul că teoria aceasta  contrazice bazele religiei ortodoxe, subliniind voalat cei trei vectori despre care a vorbit patriarhul Kiril (foto) în activitatea Bisericii Ortodoxe Ruse.

Biserica Ortodoxă Rusă, aliatul fidel al tandemului Putin-Medvedev

Susținerea civilizației ruse ca subiect de bază pe scena internațională, păstrarea valorilor și a tradițiilor primordiale ale societății ruse și transformarea civilizației ruse într-un subiect social puternic pentru influențarea politicii globale sunt cei trei piloni asupra cărora Kiril a insistat în alocuțiunea sa pentru întărirea puterii Rusiei în spațiul euroasiatic. În opinia sa, spațiul geopolitic din această zonă este dominat de elementele culturale ale civilizației ruse, compunându-se din trei state: Federația Rusă, Ucraina și Bielorusia. Pentru analistul Druzenko, memoria istorică rusă este diferită de cea rusă, în contextul în care o mulțime de evenimente istorice reprezintă o mare tragedie pentru un popor – ucrainean – și, concomitent cu aceasta, o mare glorie pentru alt popor – în speță cel rus. Practic, discursul lui Kiril a transmis un mesaj subtil factorilor decizionali de la Kiev, de a „participa alături de poporul rus la construcția civilizației ruse“. „Statele independente care au apărut în spațiul Rusiei istorice (n.r. – Rusiei Kievene) și care conștientizează apartenența culturală la civilizația rusă au șansa să continue realizarea unui proiect național de anvergură, al edificării lumii ruse. Dacă într-un anumit stat se vorbește limba rusă, se dezvoltă cultura rusă și se păstrează memoria istorică comună, atunci acest stat aparține civilizației ruse“, preciza Patriarhul Kiril al Moscovei și al Întregii Rusii. Analizând aceste fraze din discurs, Druzenko ajunge la următoarea concluzie: „Pentru statul ucrainean, participarea într-un asemenea proiect național rus de anvergură înseamnă renunțarea la o altă formă politică, și anume la independența națională“. În acest sens, în discursurile patriarhului Kiril se evidențiază expresii și cuvinte care tind să demonstreze unitatea culturală a popoarelor slave: „spiritul nostru“, „jertfa noastră“, „noi“, „lupta noastră“ sau „istoria noastră“. Patriarhul Bisericii Ruse consideră că Rusia, Bielorusia și Ucraina trebuie „să parcurgă împreună o cale politică și socială aparte, care nu coincide cu modelul liberal de dezvoltare economică“, fapt ce convine gândirii strategice a tandemului Medvedev-Putin.

Maica Rusia suflă amenințător în ceafa Kievului

Ideologia liberală nu coincide cu interesele popoarelor slave, deoarece aceasta tinde să combată bazele religiei ortodoxe. În acest sens, concluzia publicației „Dzerkalo Tyjnea“ este următoarea: „Vizita patriarhului Kiril (n.r. – în vara lui 2009, Kiril a efectuat o vizită în Ucraina) este o demonstrație pură a tendințelor de menținere a Ucrainei în cadrul civilizației ortodoxe ruse. E limpede că pentru atingerea acestui scop vor lucra toate mecanismele bisericești“.
(Va urma)