În următoarele numere din Curentul ne propunem să prezentăm o amplă analiză asupra poziției și relației politico-militare a Romåniei cu statele satelit din cadrul Pactului de la Varșovia (n.r. OTV), consultånd o serie de lucrări fundamentale asupra acestui subiect precum și pe documentele publicate. Astăzi cånd Romånia este membră a NATO și participă activă la misiunile de menținerea a păcii și consolidarea democrației în zonele de conflict, subiectul OTV-ului și al istoriei epocii războiului rece a devenit oarecum marginal în råndurile opiniei publice și aprofundat de serie de cercetători militari printre care amintim pe maior dr.(r)Petre Opriș care a făcut o amplă analiză în lucrarea ”Romånia în Organizația Tratatului de la Varșovia” (1955-1991), Editura Militară, București, 2008. În analiza pe care o realizăm astăzi ne propunem să punctăm cåteva aspecte asupra preliminariilor constituirii OTV-ului, avånd punct de reper consfătuirea de la Moscova din ianuarie 1951. Intrată în sfera de influență a Moscovei după momentul 23 august 1944, Romånia a urmat pe plan extern pașii politico-diplomatici impuși de factorii de putere de la Kremlin, inclusiv în momentul semnării ”Tratatului de Pace de la Paris (10 februarie 1947)”. Consecințele acestui tratat au fost extrem de dure pentru statul romån care în ciuda prezenței militare sovietice pe teritoriul național se angaja să respecte o serie de clauze militare navale și aeriene care afectau capacitatea de luptă a armatei romåne. În acest sens, factorii decizionali de la București se mai angajau să nu posede să nu construiască și să nu experimenteze nicio armă atomică, nici un proiectil autopropulsat și nici un dispozitiv utilizat la lansarea acestora, nicio mină marină sau torpilă, nici o vedetă torpilatoare și nici un tip special de vas de asalt. După un an și jumătate de la semnarea tratatului, guvernul condus de dr. Petru Groza(foto) a luat decizia de a repune în funcțiune unele fabrici de muniții și armament, închise la sfårșitul celei de a doua conflagrații mondiale. Concomitent cu această decizie, guvernul romån a făcut un lobby intens pe långă Moscova pentru trimiterea la studii în instituțiile militare de profil sovietice a ofițerilor romåni selectați de activul Partidului Muncitoresc Romån (n.r. PMR).
Sub ordinul mareșalului Stalin….
În toamna anului 1951 odată cu înăsprirea războiului rece cu foștii aliațI, Stalin a ordonat tuturor reprezentanților statelor satelit al democrațiilor populare, Polonia, Cehoslovacia,Ungaria, Bulgaria și Romånia la Moscova, în intervalul 9-12 ianuarie să încalce clauzele militare impuse la Paris pentru uniformizarea organizatorică, logistică și doctrinară a armatelor acestora în conformitate cu modelul sovietic. Următorul pas pe care Stalin îl dorea să-l implementeze în integrarea armatelor democrațiilor populare inclusiv a Armatei Republicii Populare Romåne (n.r. RPR) în complexul militar sovietic, prin transformarea Comitetului de Coordonare din structură politico-militară alcătuită la consfătuirea de la Moscovadin ianuarie 1951 într-o organizație politico-militară asemănătoare Organizației Tratatului Atlanticului de Nord. Decesul dictatorului (n.r. Stalin) la 5 martie 1953 nu a reușit să stopeze această inițiativă venită din partea factorilor militari sovietici,aflați în competiție directă cu cei ai NATO. ”Nici una dintre țările de democrație populară nu este astăzi pregătită pentru a face față necesităților de război, că nivelul de pregătire a forțelor armate este aproape identic în fiecare țară și că această pregătire sub raportul organizării și dotării s-a făcut în prezent după planuri necoordonate între țări” afirma Stalin la consfătuirea de la Moscova, drept pentru care a ordonat următoarele: ” Trebuie să organizăm în țările de democrație populară, armate care să cuprindă în război într-o primă urgență 2-2,5 milioane de oameni. Dacă vor fi 4 milioane vor fi prost dotate. Mai bine 3 milioane, într-o primă urgență și bine organizate și dotate. Trei milioane ajunge!”. Astfel, clauzele Tratatului de Pace semnat la Paris la 10 februarie 1947 prin care se limitau efectivele militare ale Romåniei, Bulgariei și Ungariei erau încălcate tacit la ordinul discret al Moscovei. În acest sens, Romånia trebuia să primească de la Moscova în cursul anului 1951, 6 vedete torpiloare, 6 vedete blindate plus două submarine mici, și o divizie aeriană dotată cu 62 de avioane de bombardament TU-2. De asemenea, sovieticii se mai obligau să trimită la București 6 avioane de cercetare TU-6 astfel încåt în 1953 flotila aeriană a Romåniei să fie complet echipată cu aparate sovietice turbo-reactoare : IAK-17, IAK-23, MIG-15, S-102 și MIG- 15 Bis. (Va urma )
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
