Veacul scurs de la Răscoala din 1907 pare a fi trecut-o în uitare, ca şi cum nu ar fi fost vorba de o -tragedie naţională-, aprecia acad. Dan Berindei. Dar, ca şi atunci, Academia Romana, şi-a făcut auzit glasul, organizand o sesiune ştiinţifica în cadrul căreia au fost analizate sine ira et studio, cauzele şi efectele, s-a încercat o dezvăluire a -necunoscutelor-, -pentru ca trecutul să fie corect înteles şi pentru ca oamenii să tragă învăţăminte-. Organizată de Secţia de ştiinţe istorice şi arheologie, sesiunea s-a remarcat, mai întai, printr-o structură tematică unitară, în care, după uvertura tematică a acad. Dan Berindei, au urmat comunicările: -1907 – o criză a periferiei-, prezentată de dr. Al. Mamina; -Din necunoscutele lui 1907-, de prof. Ion Bulei; -Mentalul ţărănesc în vremea răscoalei din 1907-, de Damian Hurezeanu; -1907 – Spectrul intervenţiei externe: realităţi şi manipulări-, de dr. Al. Porteanu şi -Răscoala din 1907 şi noua reformă agrară- de prof. Gh. Iacob.
Cauzele răscoalei -robilor albi de pe brazdele negre-, cum îi numea N. Iorga, se afla în fiinţarea a doua Romanii contrastante – una instituţională, urbană, a posedanţilor şi o alta a ţărănimii, ce parcă încremenise într-un ev mediu. Conform unor statistici, 4.171 proprietăţi depăşind 100 ha, însumau 54,52%, în timp ce 920.939 ţărani, cu suprafeţe mai mici de 10 ha, reprezentau 45,28%. Mai era, sublinia Dan Berindei, -starea de înapoiere, lipsa îndestulatoarei preocupări a succesivelor guverne pentru ridicarea ţărănimii, datorită muncii căreia ţara acoperea cu producţia de grane 85% din export-. Au mai fost crizele economice, seceta din anii premergători răscoalei şi dezvoltarea arendasiei, acel sistem al învoielilor, împreuna generând o stare explosivă, -care ar fi putut fi prevazută şi mai ales prevenită prin măsuri înţelepte-.
A fost, după Al. Mamina, o criză a periferiei în care factorii economici s-au conjugat cu cei politici conducand la ostilitatea ţărănimii faţă de stat şi mediul orăşenesc, reperată şi în alte state ale Europei. Periferia, ca sistem instituţional represiv, de marginalizare publică a categoriilor populare, a făcut ca răscoalele să devină forme -dacă nu necesare, atunci cel puţin rezonabile de gestionare a intereselor contradictorii din societate-. Analişti, între ei Vintila I.C. Bratianu, Constantin Dobrogeanu Gherea, au formulat soluţii, -promovand atat împroprietărirea ţăranilor cat şi emanciparea lor civică, ceea ce ar fi condus la omogenizarea identitară a corpului naţional şi la crearea unui suport social pentru democraţie-. Pentru Damian Hurezeanu, Răscoala din 1907 a fost una -atipică-, -curat ţărănească- a cărei mentalitate este surprinsă în romanul -Răscoala- a lui Liviu Rebreanu. Se poate vorbi şi de o psihologie a ţărănimii caracterizată prin -articularea inseparabilă între starea de supunere, de umilinţă şi resemnare şi aceea de dezlănţuire năpraznică, în răstimpuri de veac, stihia fiind rezultatul acumulării nemulţumirilor
în forma deznădejdii disperate-.
Realităţi şi necunoscute…
Răman, totuşi, întrebări deschise, -necunoscute-, care au dus la diferite speculaţii, cum ar fi aceea a unui posibil -complot-. Referindu-se la unele dintre ele, Ion Bulei, a remarcat felul în care s-a propagat răscoala, asemeni unei forţe oculte, evocată de C. Stere, răvăşind de-a valma oameni şi sate. Prin februarie şi martie, ţara era cutreierată de -studenţi- sau diverşi -deghizaţi- care agitau spiritele, amintiţi de Radu Rosetti: -oameni călare, în uniforme de fantezie şi cu pieptul acoperit de decoraţii de tinichea sau de hartie, mergeau în capul bandelor, îndreptandu-se spre Bucureşti, devastand pradand, dand foc şi omorand.- Apoi, ce s-a întamplat cu documentele? Se ştie că regele Carol a ţinut unele dintre ele, mai ales cele despre represiune, în arhiva sa personală. S-a adăugat şi rolul presei, îndeosebi a lui C. Mille din Adevărul, dar şi Dimineata, sau Universul unde au apărut informaţii inflamante,unele preluate, peste decenii, de politicieni comunişti. Au fost, într-adevăr, omoraţi 11.000 de ţărani? Unele documentele vorbesc de 421(sau 419) de morţi, 112 răniţi 1751 de arestati.
În vălmăşia evenimentelor s-a infiltrat şi zvonul care sugera o prăbuşire a edificiului socio-politic şi o posibilă intervenţie străină, în special a Austro-Ungariei. Analizand, în temeiul unor documente, evoluţia răscoalei, Al. Porteanu a ajuns la concluzia că -Tema intervenţiei militare externe a ramas doar de domeniul manipulărilor succesive ale adevărului istoric, favorizate de regimurile totalitare.- Acum, se pot aduce -aprofundările şi clarificările necesare în privinţa unor controverse reale sau imaginare-. Este ceea ce şi-a propus şi aceasta sesiune academică.
Cert este ca răscoala a obligat politicienii să considere problema agrară în toate dimensiunile ei şi Gh. Iacob a prezentat pe larg şi diferenţiat demersurile partidelor liberal şi conservator în lunga evolutie pana la reforma din 1913. Liberalii, deşi recunoşteau gravitatea situaţiei ţărănimii, -nu au promovat soluţii reale decat la sfarşitul perioadei şi se poate vorbi de o inconsecvenţă între principii şi practică politică-. Conservatorii, consecvenţi în negarea existenţei unei probleme agrare au luat unele măsuri, însa -eforturile de adaptare la noile – sau vechile, devenite acute – cerinţe ale societăţii nu au putut depăşi bariera intereselor lor economice şi politice-. În aceste condiţii, noua reformă agrară a fost impusă de Rascoala de la 1907? Da si Nu. -Da, pentru că rascoala a grăbit reforma. Nu, pentru că fără ceilalţi factori – interni şi externi – o noua reformă s-ar mai fi amanat-.
Pe fondul unei crize generale, Răscoala din 1907 a început printr-o largă mişcare a ţăranilor din Flămanzi-Botoşani (8-21 februarie) şi s-a extins în multe sate din judeţele Iaşi şi Dorohoi împotriva învoielilor impuse de arendaşi. Mişcarea creşte în amploare, ţăranii iau cu asalt oraşele Iaşi, Botoşani, Dorohoi, ocupă targurile Bivolari, Bucecea, Targu Frumos. Cuprind apoi întreaga Moldovă, Muntenia şi Oltenia, în special în Dolj. Specialiştii apreciază că destabilizarea internă putea avea repercursiuni grave şi reacţia a fost pe măsură: mii de victime, numeroase arestări în randul sătenilor, dar şi al muncitorilor, intelectualilor şi soldaţilor.
-Ţăranul roman munceşte îndoit mai mult, pe urma acestei munci ţara poate exporta de şase ori mai multe cereale…; Cu toate acestea… el n-a profitat nimic din acest spor de muncă şi productivitate, ci sărăceşte şi flămanzeşte tot mai mult, încat a ajuns într-o stare de foamete constantă…Un popor veşnic flămând şi bolnav, flămand şi bolnav cum nu este altul în Europa.-
C. Stere
-Nu ne gandim să desăvarşim opera unităţii naţionale înainte ca opera de dreptate prin împroprietărire şi votul obştesc să fie îndeplinită la noi acasă-. Scopul reformelor era -întărirea întocmirilor politice şi sociale ale poporului roman, singurul mijloc prin care masele puteau fi interesate de idealurile naţionale şi prin care se putea da revendicărilor noastre, pe langă legitimitatea lor istorică şi un suport moral.-
I.C. Brătianu
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
