Tentative

Delegația FMI a constatat ceea ce se vedea cu ochiul liber: cheltuielile n-au scăzut, veniturile n-au crescut – în schimb a crescut neîncrederea în guvern. Dl Berceanu a mărturisit că a cerut mărirea deficitului bugetar pentru investiții în infrastructură dar n-a avut pic de succes la FMI care i-a declarat franc: „n-avem încredere în voi“ și i-a oferit trei variante: „ori măriți încasările, ori reduceți cheltuielile ori găsiți o formulă de a implica capitalul privat“. Ori nu faceți nimic, ca de obicei. Sinceritatea dlui Berceanu e dezarmantă – dovadă cacofonia – dar după o asemenea mărturisire, te cam duci la mănăstire. După acest eșec oral, a urmat proba scrisă unde dl Antonescu a copiat preluând un text apocrif (în care TVA creștea la 25% și toate impozitele se dublau) apărut pe blogul unui ziarist foarte intim cu PNL (aripa feminină) și prezentându-l ca material pentru o moțiune de cenzură împotriva „asasinării politice a clasei de mijloc“. Prea târziu! Clasa de mijloc, fie-i criza ușoară, a răposat anul trecut. Documentul însușit de dl Antonescu nu e recunoscut încă de guvern și seamănă cu documentele lui Vadim, furnizate de diverși „patrioți“ de la servicii funebre. Sigur că orice rău e plauzibil și asemenea documente chiar nerecunoscute nu pot fi excluse din calcul numai că exemplarul cu pricina pare o colecție de nenorociri lansate spre a fi comentate, retrase sau confirmate în funcție de reacția victimelor. Simțind miros de sânge, dl Antonescu n-a așteptat confirmarea horrorscopului respectiv și a anunțat moțiunea de cenzură ca nu cumva să i-o ia dl Ponta înainte. C-așa-i datina la noi: la colivă înainte, la guvernare înapoi – motiv pentru care ministrul Oprea le-a adresat foștilor colegi din PSD salutul militar: „veți rămâne tot mai puțini. Așa să ne ajute Dumnezeu“. Și chiar au rămas: supărat că a fost revocat de la șefia PSD Buzău, senatorul Ion Vasile (mare amic cu Hayssam) a demisionat din partid anunțând însă că nu se duce nici la PDL și nici la UNPR. Bine face! Erau în stare să-l primească. Mai ales că dl Marian Sârbu a constatat o anumită oxidare în pieptul de aramă al nației: „în această maree de neîncredere, chiar și încrederea românilor în ei înșiși e coclită“. Nu și umorul: un vizitator al Palatului Parlamentului l-a declarat „cel mai mare dormitor al lumii“. Adevărat: aleșii au discursuri sforăitoare, legi adormite, polemici urduroase, reforme somnoroase și se întind mai mult decât e plapuma. Așa să ne ajute FMI.Tia Serbanescu