Grasul

Criza economică ne-a ajuns la os: era greu de crezut că vom scăpa de ea fără să fi făcut nimic în 2009 când în loc să fi strâns cureaua am făcut (și cântat) cureaua lată din motive electorale. Anunțul președintelui Băsescu considerat de dreapta fiindcă nu schimbă cota unică și TVA dar prevede scăderea fondului de salarii cu 25% și a pensiilor și ajutorului de șomaj cu 15% e, înainte de toate, rațional întrucât limitează pierderile prin protejarea mediului privat (cel care produce) dar și dureros întrucât lovește pensionarii. Până acum criza a dat numai în calul care trage (mediul privat a scăzut salariile anul trecut cu
50-70%) și l-a cruțat pe cel care a nechezat (sectorul de stat, cu lideri sindicali baronizați). Sincer vorbind, am fi norocoși dacă am scăpa cu atât – pentru că nici așa, cu CU și TVA intacte, nu e sigur că economia își va reveni în timp util pentru a reduce deficitul bugetar. Dar măcar n-o omorâm pe loc. Dacă reducerea fondului de salarii stă la îndemâna guvernanților și cum o aplică așa o au, în schimb la pensii lucrurile sunt fără scăpare: oricât i-am spune unui pensionar că pierdea tot atât prin mărirea TVA, asta n-o să-i plătească întreținerea și medicamentele. S-ar putea însă ca dispariția pensiilor speciale umflate prin diverse sporuri să acopere acel 15% din fondul de pensii. Pentru a ilustra decalajul dintre partea activă a economiei și partea sedentară, dl Băsescu a utilizat o imagine mult comentată: „statul e ca un gras de 200 kg care stă în spinarea unui slab de 50 kg“. Bran călare pe Stan! Deși e clar că Bran e aparatul bugetar, dl Antonescu a început să alerge după gras („dacă și pensionarii sunt grași, nu știm despre ce vorbim“) până l-a prins: „să se limiteze birocrația, acolo unde e clientela lor politică, ăsta e grasul“ – pe care dl Ponta l-a și colorat: „omul gras e portocaliu“. Dl Ponta uită c-a fost ministru în guvernul Boc care-a ținut criza pe loc. Oricum, grasul ăsta nu s-a îngrășat într-un an ci treptat, an de an, când a pus osânză de la fiecare partid. Au venit partidele noastre la guvernare ca popoarele migratoare: avarii de la PSD, tătarii de la PDL, pecenegii de la PNL, hunii de la UDMR – lăsându-și moștenitori în toate structurile (inclusiv în sectorul privat slab dar corupt) de unde e greu să-i scoți: ba fac grevă, ba fac procese, ba zbiară la televizor. Grasul nostru nu strânge cureaua: poartă bretele. Chestia e că până când slăbește grasul slabul a și ajuns la poarta cimitirului.Tia Serbanescu