Franta, intre dreapta si stanga

Primul tur al alegerilor prezidenţiale din Franţa s-a încheiat. În marea finală din 6 mai au ieşit, conform tuturor previziunilor, candidaţii forţelor de dreapta şi de stanga, Nicolas Sarkozy şi Segolene Royal. Din acest punct de vedere, nimic palpitant. Surpriza a constituit-o însă cota de participare la vot – un record absolut de peste 85%. Cei doi se vor confrunta, la 2 mai, într-o dezbatere televizată. Potrivit unor prime rezultate, Sarkozy, în vârstă de 52 de ani, a obţinut 31,11% din voturi. Royal, în vârstă de 53 de ani, a câştigat 25,84%. Preşedintele în exerciţiu, Jacques Chirac, şi-a exprimat sprijinul pentru candidatul dreptei, Nicolas Sarkozy, pe care l-a încurajat şi l-a primit la Palatul Elysee. Patru candidaţi ai stângii radicale şi cel al ecologiştilor, Dominique Voynet, care au totalizat aproximativ 11% din voturile exprimate, şi-au îndemnat simpatizanţii să o voteze pe socialista Segolene Royal în turul secund. Nicolas Sarkozy este de mai mulţi ani o personalitate proeminentă în tabăra dreptei guvernamentale, o persoană creativă, care vrea o -detaşare paşnică- de politica actuală a Franţei, pentru -schimbarea profundă- a ţării. Intrat în politică în urmă cu 30 de ani, fiul unui emigrant ungur, Sarkozy s-a folosit de întreaga sa energie pentru a atinge un singur obiectiv: să devină preşedintele ţării. Favorit în sondajele de opinie, Sarkozy mizează pe dorinţa de a -spune adevărul- şi de a aborda direct problemele concrete ale francezilor, asumându-şi riscul de a alimenta acuzaţiile de -populism-. -Sarko-, aşa cum îi spun prietenii, vrea să -inventeze un nou model francez-, bazat pe -valoarea muncii- şi pe -reinventarea Republicii-. -Vreau să pot vorbi despre naţiune fără să fiu naţionalist, despre imigraţie fără să fiu rasist-, spune Sarkozy, apreciind că este singurul capabil să tempereze extrema dreaptă.

Segolene Royal este prima femeie cu şanse reale de a deveni preşedinte al Franţei. Ea doreşte să întruchipeze reînnoirea forţelor de stânga printr-un dozaj inteligent de şarm, curaj şi conservatorism. Mamă a patru copii cu vârste cuprinse între 14 şi 22 de ani, Royal s-a impus drept candidat socialist la alegeri, depăşindu-i pe -baronii- partidului său, pentru că a luat poziţie faţă de o serie de probleme legate de societate, deseori neglijate de politicieni, de la copii maltrataţi, la violenţă şi programele de televiziune.

Dezideratul lui Royal este crearea unei -democraţii participative- unde accentul este pus în mod special pe educaţie. În ce priveşte Europa, ea doreşte o -reconstruire prin probe-, cu -proiecte care vizează viaţa de zi cu zi a francezilor-. Unele din poziţiile adoptate de Royal i-au atras critici chiar din partea colegilor de partid, care au acuzat-o de derivă către dreapta şi de populism. Campania sa, uneori haotică, a fost marcată de mai multe -gafe- în ceea ce priveşte politica externă, care au alimentat acuzaţiile privind lipsa de experienţă sau de -credibilitate-.

Presa europeană a salutat participarea masivă la vot în primul tur al prezidenţialelor franceze. În opinia spaniolilor de la -El Pais-, Royal va fi condamnată să seducă alegătorii candidatului de centru Francois Bayrou pentru a obţine o victorie. -Franţa a demonstrat din nou că se îndreaptă spre dreapta-, comenta, în altă ordine de idei, -El Mundo-. -Sarkozy trebuie să se simtă un câştigător plin de siguranţă-, nota cotidianul.

Publicaţia belgiană -Le Soir- salută, la -cinci ani după 21 aprilie 2002, vântul speranţei care a suflat ieri deasupra Franţei-. -Într-o zi în care vremea a fost atât de frumoasă, cetăţenii s-au aşezat la rând în birourile de vot-, notează cotidianul.