După Irlanda, Grecia, Spania, Portugalia (adică hulitul grup PIGS), dar și Marea Britanie, Italia a adoptat și ea inevitabilul și nesuferitul plan de austeritate. Presa occidentală a proclamat cu celeritate că principala victimă a planului va fi populația. „Lacrimi și sånge“ le-a promis premierul Berlusconi compatrioților săi, apelånd, comod, la faimoasa expresie, din timpul războiului lui Churchill.
Dar să vedem despre ce fel de lacrimi și sånge e vorba. În primul rånd, restricții bugetare de 24 miliarde de euro, adică 1,6 la sută din PIB. Se vor reduce drastic finanțările de stat pentru regiuni și colectivitățile teritoriale. Vor fi tăiate bugetele ministerelor, mai ales cel al Dezvoltării. Mediul și Cultura își vor vedea, și ele, înjumătățit bugetul. Sunt, apoi, afectate Armata și Economia. Educația va trebui să renunțe la 25.600 de cadre didactice, conform primitivei, idioatei și iresponsabilei concepții(?) de valabilitate capitalist-universală că în acest sector „nu se produce nimic“. E drept, nimic, cu excepția generațiilor de måine ale națiunii, dar de ce-ar trebui ele să fie instruite? Vor fi reduse totuși și 15.000 de posturi din birocrația administrativă, iar alte 20.000 de posturi contractuale vor dispărea și ele, contractele nu vor mai fi reînnoite. Finanțarea infrastructurii (autostrăzi etc.) va fi „congelată“ pe patru ani.
Scăderi de lefuri: doar la miniștri și secretari de stat (cu 10 la sută), dar și la alți înalți funcționari (cu 5-10 la sută). O precizare: e vorba de lefuri ce merg de la 9.000 la 120.000 de euro pe an. Salariile și pensiile celorlalți bugetari vor rămåne tefere și nevătămate. Sau, cum scria un ziar, autoritățile au promis că „nu se vor atinge de portofelul italienilor“. Vor mai fi ciupite, în schimb, bonusurile marilor lideri din sectorul privat, ca prin impozitare sporită.
Cam așa se prezintă planul de austeritate aplicat de guvernul Berlusconi italienilor. Un plan care i-a cam feștelit cota de popularitate și căruia i se pregătește tradiționala grevă generală, iar italienii – și sindicatele lor – sunt mari maeștri în a o produce.
Așadar, ce lacrimi, ce sånge sau mai bine zis cine lăcrimează și plånge? Pensionarii, micii amploaiați, mămicile, tinerii însurăței, șomerii? E drept că și ei vor fi loviți, dar nu direct, în cap, ci prin ricoșeu.
Iar Italia este una dintre țările cu o cocoașă a datoriilor mai respectabilă decåt oricare alta în lumea dezvoltată, o sumă care înseamnă 115,8 din PIB-ul pe 2009.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
