Acvaforte

Când ai o criză acută apar întotdeauna complicații și, de data asta, ne-am trezit cu inundații în care au pierit 22 de oameni și s-au distrus mii de case, drumuri, poduri și podețe. Premierul Boc s-a sesizat și s-a dus la sinistrați abia după ce apa a trecut de propria-i înălțime în timp ce președintele Băsescu, altădată piua-ntâi la calamități, n-a mai părăsit Palatul unde cândva mărturisea că se plictisește fiind prea departe de popor. Acum nu se mai plictisește, se ferește. Nici PSD, care o face pe crucea roșie a săracilor și care i-a adus în Capitală să-i susțină moțiunea, nu s-a dus la ei să-i susțină la necaz considerând pesemne că inundațiile, ca și criza, sunt doar ale puterii. Moneda națională a intrat și ea la apă de când BNR și-a ratat numărul de dresură a leului, scăpându-l pe jos. Cei mai suspicioși cred că BNR a făcut-o intenționat răzbunându-se pe faptul că planul A care-i aparținea a căzut la Curtea Constituțională – tot din motive personale: judecătorul UDMR supărat că n-a primit președinția CC așa cum i se promisese a votat contra planului. Cel puțin așa susține dl Ponta – și sună plauzibil: la noi deciziile sunt dictate nu de competență ci de interes. UDMR a fost consolat însă cu președinția la Radio unde fosta președintă Maria Țoghină pusă de PNL și propusă acum de dl Băsescu a fost înlocuită de dl Demeter – ceea ce înseamnă că în loc să-l auzim în fiecare dimineață pe dl Crin Antonescu vorbind despre dictatură, o să-l auzim pe dl Marko Bela vorbind despre autonomie. Numirile „insignifiante“ făcute de PSD la TVR și Radio l-au supărat atât de tare pe Adrian Păunescu încât acesta a anunțat că pleacă din partid. Veniți la partidul poporului! l-a invitat bucuros Dan Diaconescu care „deși nu e încă președinte a început să rezolve problemele românilor“ în direct la OTV. Rezolvările sunt simple – și nu trebuie nicio școală pentru asta. Dimpotrivă, găsești rezolvarea când nici nu gândești. Deloc. Iată un caz: un bărbat se plânge că fiul său condamnat la 12 ani de închisoare din care a executat 11 nu este eliberat acum, ca să-l mai ajute. D.D. îl asigură: îl grațiez imediat ce ies președinte, uite că s-a rezolvat. Nu mai conta că fiul ieșea din închisoare la anul, cu mult înainte ca D.D. să ajungă președinte. Adică never. Dar cine să mai gândească? Probabil că asta e soluția la criză: lipsa gândirii. De ce să gândești când poți să dai aiurea din gură? Și astfel prezentul deveni absență și viitorul, viitură. Tia Serbanescu