Europa taie salariile miniștrilor

Planurile de austeritate ale statelor europene nu uită de salariile înalților demnitari publici și privilegiile lor, întreținute din banii contribuabilului. Simbolică sau nu, populistă sau nu, reducerea salariilor publice e fapt real.
În Italia, se taie salariile membrilor guvernului care depășesc 80.000 euro pe an. Sunt diminuate, cu cinci la sută, remunerațiile înalților funcționari care câștigă între 90.000 și 130.000 euro pe an, iar cele mai mari, cu zece la sută. Salariile funcționarilor publici vor rămâne nemajorate timp de trei ani. Nu scapă neajustate nici subvențiile acordate partidelor, care sunt înjumătățite.
O diminuare salarială de cinci la sută este aplicată și membrilor cabinetului britanic, iar salariile lor vor fi înghețate până la sfârșitul legislaturii. E drept că salariul premierului va fi, după amputare, de 167.000 euro, iar cele ale miniștrilor-  de 158.290 euro. Miniștrii sunt „încurajați“, între altele, să privilegieze mersul pe jos sau pe cont propriu.
Reduceri mai drastice se aplică în Spania, de 15 la sută, la salariile miniștrilor, în timp ce funcționarii publici primesc salarii doar cu cinci la sută mai mici, iar ele rămân înghețate în 2011.
Guvernul portughez reduce cu cinci la sută salariile oamenilor politici și ale gestionarilor întreprinderilor publice, salarii plătite, și unele și celelalte, din bugetul statului.
În Irlanda, premierul a dat încă în 2009 un exemplu, reducându-și salariul (dar și pe cele ale colegilor săi din guvern) cu 15 la sută. Salariile funcționarilor publici sunt reduse, și ele, între cinci și 15 la sută.
În schimb, în Franța, diminuarea veniturilor înalților demnitari ai statului nu este o problemă „de actualitate“, cum explică unul dintre ei. S-a reușit doar să se pună capăt cumulului salariu de ministru-pensie de parlamentar. Salariul de ministru fiind de 14.000 euro pe lună, iar pensia de parlamentar 6.000 euro net pe lună. În plus, președintele Adunării Naționale s-a pronunțat pentru „o reformă în profunzime a regimului pensiilor parlamentarilor, care sunt foarte avantajoase“.
Cu câteva zile înainte ca premierul francez să anunțe sistarea cumului salariu- pensie pentru miniștri, 84 la sută dintre cetățenii participanți la un sondaj de opinie apreciau că „miniștrii trebuie să dea exemplu“ și că reducerea salariilor lor ar fi un lucru bun în această perioadă de criză. „Cred că ar trebui, mai ales, să se anuleze multiplele avantaje pe care le au membrii guvernului, scrie un blogger. Să aibă un salariu decent, și fără mașini, șoferi, mese, apartamente, călătorii și alte abuzuri. Țara noastră e ca peștele, se strică de la cap“.
Ziarul „La Croix“ i-a întrebat pe 20 de miniștri dacă ar consimți la o scădere a salariului lor, „pentru a da exemplu“. Doar un ministru a acceptat să răspundă la o asemenea întrebare parșivă.  Căci, scrie „La Croix“, „Nicolas Sarkozy, care și-a mărit salariul prezidențial cånd a venit, în 2007, la Elysées, a reușit să decomplexeze clasa politică în privința banilor“.  Șeful statului spune mereu: „La privat, aș câștiga de zece ori mai mult“. Numai că, adaugă ziarul, „șeful statului pune pe picior de egalitate responsabilii politici și șefii de firme, omițând să precizeze că a fi ales al poporului în slujba interesului general nu este o misiune ca oricare alta“.
Până una-alta, cei 18 miniștri, 19 secretari de stat și primul-ministru primesc, însumat, 462.000 euro pe lună, bașca alte avantaje.
Sunt cele de mai sus istorioare din ciclul Capra vecinului? Oricum caprele bugetivore ale vecinilor miniștri n-au prea mult de suferit. Și încă ceva: chiar dacă se vorbește de „exemplul“ pe care trebuie să-l dea miniștrii, în țările de mai sus „exemplul“ nu a fost impus micilor amploiați ai statului, fie ei birocrăței prin birouri sau medici, profesori, educatoare, infirmiere scl.