Pe centura presei

După dezvăluirile din ziarul „Curentul“ legate de rețeaua de jurnaliști plătită generos de Vântu în aproape toate structurile presei românești, cineva mi-a pus o întrebare extrem de tranșantă: „Există vreo diferență între ziariști și curvele de pe centură?“. Greu de răspuns, mai ales din interiorul unei bresle cândva respectabile în România. Mi-am amintit cu ce entuziasm se făcea presă în anii ‘90, cât de mândri eram de profesia noastră în care cei mai mulți ne-am specializat la locul de muncă. Umblam zile întregi după un subiect, vânam știrile și la sfârșit de lună luam bani cât să ne ajungă de țigări, mâncare și eventual o pereche de pantofi. Eram mulțumiți și mai ales fericiți că puteam face această meserie care, continui să spun, este una dintre cele mai frumoase din lume. Cu anii, am constatat că mulți colegi de generație au înlocuit fericirea de a scrie, de a fi jurnalist, cu mulțumirea dată de zerourile contului sau conturilor din bancă. Așa că unii, în loc să vâneze subiecte de presă, au început să vâneze doar bani, punând pe planul doi meseria. Aceștia au fost cel mai ușor de cooptat în rețeaua Vântu, deoarece erau vulnerabili la sunetul arginților. Nu-i condamnă nimeni, a fost alegerea lor. Consider însă că e important ca telespectatorii lor, cititorii lor să știe aceste lucruri. O declarație publică de interese din partea fiecărui jurnalist ar fi esențială în aceste condiții în care moralitatea a devenit o rara avis în societatea românească. Dacă vrei ca persoana care se uită la tine la televizor sau cel care te citește zilnic să creadă în ceea ce spui sau scrii trebuie să fii, în primul rând, onest. Cam dificil în zilele noastre, dar nu imposibil. Dacă vom sta în continuare să ne lamentăm și să bocim pe la colțuri, plângându-ne de situația presei din România, ne merităm pe deplin soarta și-i îndreptățim pe ceilalți să se întrebe în continuare dacă nu cumva diferența dintre  ziariști și curvele de pe centură este doar de preț.