Irakul a fost prins cu mata-n sac. Aceasta este prima impresie pe care o lasa evenimentele de joi, cand inspectorii ONU pe probleme de dezarmare au gasit ogive chimice intr-un depozit militar din sudul Bagdadului.
Problema vinovatiei Irakului este insa departe de a fi fost simplificata de descoperirea de acum doua zile, care a starnit deja o controversa internationala cu rezultate greu de anticipat.
Desi erau goale si nu se stie inca daca continusera vreodata substante chimice letale, cele 11 ogive vor constitui, cu siguranta, pentru Statele Unite si Marea Britanie mult-asteptata dovada care, o data fluturata in fata comunitatii internationale, va pecetlui soarta regimului Saddam Hussein. Ogivele chimice – -mana- care va apasa pe tragaciul armei americane indreptate de cateva luni bune impotriva presedintelui irakian, acuzat de ascunderea unui arsenal de distrugere in masa, dar si a programelor de fabricare a acestuia.
Tocmai pentru ca erau goale si -aruncate- intr-un depozit oarecare de la periferia capitalei, autoritatile irakiene nu considera ogivele o problema pentru noua relatie de colaborare cu Natiunile Unite, pecetluita o data cu revenirea expertilor internationali in Irak, in noiembrie anul trecut. Puterea de la Bagdad sustine ca nu a ascuns niciodata existenta acestora. Din contra: o referire expresa la cele 11 s-a facut chiar in raportul inaintat ONU in decembrie, scurta istorie a arsenalului irakian.
Judecatori cu numele, inspectorii ONU nu au emis, pana ieri, o parere transanta in aceasta problema. Seful expertilor ONU, Hans Blix, nu stie daca ogivele cu pricina au fost incluse in voluminosul document irakian, dar a promis ca va face verificarile necesare. Aceeasi tactica o vor urma si membrii Consiliului de Securitate, care au primit cate o copie a raportului. Doar cinci dintre ele – Marea Britanie, Rusia, China, SUA si Franta – au avut privilegiul de a vedea varianta neciuntita a documentului, restul trebuind sa se multumeasca cu un rezumat.
Exista si posibilitatea ca ogivele sa fie doar recipiente goale, fara importanta, niciodata folosite, pe care inspectiile internationale anterioare pur si simplu le-au ratat.
Diplomatia se precipita
Chestiunea va fi transata curand, intr-un fel sau altul. Pe langa faptul ca se apropie perioada avansata de presa occidentala ca posibil start pentru razboiul antiirakian – sfarsitul lui ianuarie-inceputul lui februarie -, fapt sustinut de masiva mobilizare militara americana si britanica din Golful Persic, si calendarul diplomatic se precipita. Duminica, inspectorul-sef al Natiunilor Unite, Hans Blix, se va afla la Bagdad, pentru o serie de intalniri cu subordonatii sai. Pe baza elementelor adunate de acestia in cele trei luni de munca pe teren, Blix va prezenta, la 27 ianuarie, un raport-concluzie in fata Natiunilor Unite. Daca va cere, asa cum se asteapta, mai mult timp pentru formularea unor concluzii solide, il va primi. Din partea Natiunilor Unite. Numai ca, daca SUA se opun, situatia se complica. Dar nu foarte mult. Potrivit Rezolutiei 1441 a Natiunilor Unite, SUA au dreptul de a declansa o interventie militara chiar si fara mandat ONU. Desi state importante, precum Rusia, Franta sau Germania, se cramponeaza de necesitatea unei a doua rezolutii internationale care sa autorizeze folosirea fortei, razboiul poate incepe, in acest context, fara prea mari probleme.
Mai multe despre intentiile Administratiei de la Washington se vor sti la 28 ianuarie, cand presedintele George W. Bush va prezenta in Congres discursul anual despre starea natiunii, o platforma dintotdeauna importanta pentru expunerea pozitiei americane.
Discursul liderului de la Casa Alba va fi urmat, la numai o zi distanta, de o noua reuniune, cu usile inchise, a Consiliului de Securitate al ONU, in care dezbaterile se anunta mai mult decat furtunoase. Va fi o intrunire-cheie pentru viitorul Irakului, dat fiind ca se va discuta pe marginea raportului lui Hans Blix.
In fine, in ultima zi a lunii, Bush si Blair – cei doi aliati de nedespartit – vor pune lumea la cale in timpul unei intalniri tete-a-tete, la Camp David. Atunci s-ar putea afla mai multe despre intentiile taberei americano-britanice vizavi de Irak.
Complotul arab
Nici o varianta de indepartare a regimului Saddam Hussein nu poate fi exclusa. Se vorbeste tot mai mult in ultimul timp despre evitarea unui razboi neplacut pentru toate partile implicate printr-o serie de manevre de culise. Un ultim astfel de scenariu este complotul arab anti-Saddam, mentionat de revista -Time-, in urma caruia Bagdadul sa fie eliberat de sub dictatura de zeci de ani a lui Saddam Hussein.
Potrivit unor surse diplomatice occidentale, creierul acestui plan ar fi Arabia Saudita, care a propus -montarea- impotriva lui Saddam a generalilor irakieni si a apropiatilor presedintelui, ulterior unei amnistii-document din partea ONU, prin care membri importanti ai guvernului de la Bagdad si ai partidului de guvernamant Baath sa nu se teama de nici un fel de represalii. 100-120 din apropiatii liderului irakian, dar nici familia acestuia, nu vor putea face subiectul acestei iertari in masa.
Scopul declarat al planului saudit este evitarea unui razboi condus de Statele Unite, potential focar pentru alte infruntari in regiune.
Sah si mat
Potrivit -Time-, Arabia Saudita a inceput deja demersurile pentru punerea in aplicare a initiativei sale. Presedintele egiptean Hosni Mubarak si premierul turc Abdullah Gul s-au aflat la Riyadh saptamana aceasta pentru a discuta detaliile planului cu printul mostenitor saudit Abdullah bin Abdul Aziz.
Initiativa marcheaza o modificare semnificativa a pozitiei saudite, autoritatile de la Riyadh fiind, oficial, impotriva unei schimbari de regim la Bagdad.
-Riyadh-ul se teme ca razboiul din Irak ar putea conduce la infruntari civile si etnice, dar si la organizarea de catre vecini precum Turcia sau Iran a unor incursiuni militare-, comenteaza publicatia citata. In acest context, lovitura de palat este singura care ar oferi o sansa reala pentru mentinerea ordinii si a institutiilor statului, pentru continuitatea furnizarii unor servicii esentiale pentru irakianul de rand, precum cele de securitate, sanitare, alimentare cu electricitate si apa.
Toate bune si frumoase, numai ca unii diplomati arabi se pare ca se asteapta la rezistenta din partea lui Bush, care are toate motivele sa se teama, data fiind accentuarea sentimentelor antiamericane in regiune, ca planul saudit nu este altceva decat o alta tactica menita sa-i mai puna lui Saddam ceva timp la dispozitie. Aceasta, in pofida faptului ca nimic nu l-ar avantaja mai mult pe liderul de la Casa Alba decat sa scape de Saddam fara a trage nici un foc de arma. De a-l face, cu alte cuvinte, sah si mat.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
