La aproape 182 de ani de la moartea lui Napoleon Bonaparte, numele acestuia evoca, inca, in Franta splendoarea din timpul imperiului. La fiecare cativa ani se mai face un film despre Napoleon. Vizitatorii stau la cozi imense in fiecare zi pentru a-i vedea mormantul.
Nu este, deci, de mirare multimea controverselor create in jurul misterioasei morti a imparatului exilat pe insula Sfanta Elena.
Teoria -arsenic-
Cauza oficiala a decesului inregistrat la ora 5.49 dupa-amiaza, pe 5 mai 1821, este stop cardiovascular. De zeci de ani, elevii francezi au invatat la scoala ca stopul cardiac a fost urmarea otravirii lui Napoleon.
Teoria -arsenic- a circulat in special la inceputul anilor *60, dupa ce Sten Forshufvud, un stomatolog si toxicolog suedez a intrat in posesia jurnalului unui valet al exilatului, Louis Marchand, care isi urmase stapanul pe insula. Dupa ce a citit jurnalul, Forshufvud a ajuns la concluzia ca simptomele manifestate de Napoleon in zilele dinaintea decesului – insomnie, caderea parului, spasme, slabiciune generala, sete – fusesera cauzate de otravirea cu arsenic.
Analizele efectuate de FBI si Universitatea Louis Pasteur din Strasbourg, Franta, pe fire de par prelevate de la cadavrul lui Napoleon au intarit aceasta opinie.
Cancer la stomac
Numai ca, anul trecut, medicii si oamenii de stiinta au lansat o noua ipoteza: Napoleon nu a fost otravit, ci a murit de cancer la stomac. Stirea a fost anuntata la Paris, in timpul unei conferinte de presa, de un gastroenterolog francez, Jacques di Costanzo, care a ajuns la aceasta concluzie dupa ce a citit raportul ultimului medic al lui Bonaparte, Francesco Antommarchi. Potrivit acestuia din urma, imparatul acuza dureri violente in partea superioara a abdomenului, insotite de voma, sughit, oboseala cronica si pierderea poftei de mancare. Napoleon avea, de asemenea, probleme din cauza unei infectii urinare cronice, a unei tuse uscate mai vechi si a insomniilor. Di Costanzo sustine ca simptomele sunt cele ale unui bolnav de cancer de stomac. Primul, potrivit propriilor declaratii, care a analizat in detaliu raportul autopsiei, Di Costanzo, este de parere ca limbajul tehnic din raport arata ca doctorii descoperisera o tumora la stomac, desi nu au recunoscut-o ca atare. Nici nu aveau cum, pe baza cunostintelor medicale de la acea vreme.
Aceasta ultima teorie este alimentata in parte si de alte motive decat cele care stau in mod normal la baza cercetarii istorice. Este, intrucatva, si o chestiune de mandrie nationala pentru francezi, fiind stanjenitor pentru acestia sa accepte ca un suedez sa dezlege misterul creat in jurul mortii celui mai mare lider francez din toate timpurile.
Tradare, tradare, de trei ori tradare!
Principalul suspect in teoria otravirii cu arsenic a fost contele Charles Montholon, care, ca apropiat al lui Napoleon, i-ar fi pus acestuia substanta letala in vin, tragand foloase de pe urma mortii acestuia: doua milioane de franci de aur, primiti prin testament. Unii istorici argumenteaza insa ca acest conte ar fi fost un agent al regalistilor francezi, care, ca si britanicii, aveau un singur tel: sa scape de Napoleon de frica sa nu se intoarca in Franta si sa alimenteze o noua revolutie. Cat de mult se temeau britanicii de Bonaparte o demonstreaza cele opt milioane de lire sterline cheltuite anual pentru intretinerea flotei si a celor 5.000 de soldati care asigurau paza imparatului pe Sfanta Elena. In opinia altor istorici insa, Napoleon nu mai prezenta, la acea vreme, un real pericol pentru monarhia franceza sau pentru britanici. Potrivit acestora, teoria otravirii este numai o ipoteza, deocamdata nedemonstrata stiintific.
Din contra, testele efectuate arata ca organismul lui Napoleon incepuse sa -absoarba- arsenic inca dinainte de a fi trimis in exil pe Sfanta Elena, ceea ce conduce mai degraba la supozitia ca nu a fost vorba despre o otravire. Mai degraba, se presupune Napoleon ar fi ingurgitat de bunavoie cantitati mici de arsenic in fiecare zi, pentru a-si imuniza organismul la acest gen de otrava, foarte comun in acele timpuri. Sau, mai exista o posibilitate. Ca Bonaparte sa fi absorbit arsenic incetul cu incetul din mediul inconjurator – hartie, otrava pentru sobolani, artificii, fructe de mare.
-Daca arsenicul ar fi fost cauza mortii, Napoleon ar fi murit de trei ori mai repede-, este parerea directorului laboratorului de toxicologie al politiei pariziene.
Misterul ar putea fi rezolvat prin efectuarea unor teste ADN pe ramasitele imparatului. Dar aceasta ar insemna obtinerea unor autorizatii pentru redeschiderea mormantului acestuia, o initiativa care nu are deocamdata suficienti adepti.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
