Duminica, 23 februarie 1903, -la 2 ore dupa amiazi-, orchestra condusa de Eduard Wachmann interpreta, la -Palatul Ateneului-, uvertura operei -Les Francs-Juges- de Berlioz si Simfonia I de Schumann, bagheta fiind apoi preluata de foarte tanarul George Enescu pentru a dirija, in prima auditie romaneasca, propriile sale opusuri care, in scurt timp, aveau sa-i aduca celebritatea in plan componistic – cele doua Rapsodii romane (scrise in 1901) si Suita I pentru orchestra (datata 1903 si dedicata renumitului creator francez Camille Saint-Saens). Muzicianul, care nu implinise inca 22 de ani, era deja o personalitate unanim recunoscuta atat in tara, cat si la Viena sau la Paris, considerat de colegii sai de Conservator (printre care si Maurice Ravel) ca fiind cel mai puternic talent din generatia sa. Si totusi, se pare ca Wachmann si-a infrant destul de greu reticentele in ceea ce priveste valoarea creatiilor sale, dovada fiind faptul ca, in acea memorabila zi, muzica lui Enescu era inclusa, pentru prima oara, in programul de concert (desi, spre exemplu, Poema romana op. 1 fusese interpretata, inca in 1898, la Paris, de catre celebra Orchestra Colonne, la Theatre Chatelet).
Printr-o frumoasa -reverenta- in fata geniului enescian, centenarul acelui memorabil concert cu multiple semnificatii a fost marcat, la Sala Radio, exact… duminica, 23 februarie 2003, prin prezentarea lucrarilor amintite in versiunea Orchestrei Nationale Radio sub bagheta dirijorului Horia Andreescu, prefatate de cuvantul elevat si cald al compozitorului Liviu Danceanu (coincidenta sau nu, nascut, la randu-i, pe plaiuri moldave), care, in maniera sa succinta si elaborat metaforica, a subliniat faptul ca -Rapsodiile nu mai sunt simple muzici, setea spirituala fiind mai puternica decat setea materiala, determinandu-ne sa tanjim permanent dupa ele-.
Lucrarile – gandite in tonalitati majore – au readus, pentru publicul destul de numeros aflat in sala, dar si pentru miile de ascultatori care au urmarit, in direct, transmisiunea radiodifuzata a concertului, bucuria sonurilor binecunoscute, devenite adevarate -slagare-, imbinand nostalgia doinei cu vartejul jocului popular romanesc, repere atat de sugestiv si inspirat regasite in Rapsodii, dar si forta liniilor dense, trasate cu vigoare si eleganta in Preludiul la unison ce deschide Suita I. Desi nu a reusit sa confere aura evenimentului (poate pentru ca… era duminica, poate pentru ca instrumentistii nu s-a concentrat suficient sau, poate, pur si simplu, nu au reusit sa raspunda solicitarilor dirijorale, dovada fiind desincronizarile intre partizi si suprafetele uneori neclare in ceea ce priveste reliefarea temelor sau pregnanta desenului melodico-ritmic si chiar lipsa stralucirii pe care o asteptam), interpretarea (care a beneficiat insa de solo-uri excelente si de aportul suflatorilor intr-o -forma- impecabila) a fost indelung aplaudata de cei care, urmarind derularea partiturilor enesciene, erau incantati sa ingane sau chiar sa marcheze discret secventele preferate – semn ca muzica maestrului face parte din universul spiritual al fiecaruia dintre melomanii indragostiti de frumos, dornici sa reasculte pagini apropiate sufletului lor.
Initiativa organizatorilor – Postul Radio Romania Muzical (care, nu demult, printr-o coincidenta -neintamplatoare-, a primit denumirea -George Enescu-), in colaborare cu Directia Formatiilor Muzicale si cu Redactiile Muzicale Radio – de a programa acest concert Enescu la un veac de la prima auditie a unor opusuri celebre in intreaga lume trebuie subliniata si consemnata printre realizarile de marca (si -de suflet-) ce se constituie intr-o adevarata microstagiune binevenita (asemeni ciclului -Muzicienii mileniului III-).
Continuand seria coincidentelor fericite, sa amintim si faptul ca implinirea unui veac de la prima auditie a acestor opusuri (marcand, totodata, si prima prezenta a compozitorului George Enescu pe afisul orchestrei ce evolua la Ateneu) se petrece chiar in perioada in care pregatirile pentru Festivalul Enescu au intrat -in linie dreapta-, manifestarile muzicale ce se vor derula in septembrie in acest cadru generos incluzand nu mai putin de 25 de lucrari enesciene, printre care, cu siguranta, se vor afla si cele care, la o suta de ani de la -nastere-, isi pastreaza nealterata prospetimea si farmecul fara egal.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
