Ani la rand, publicul vienez s-a obisnuit sa vada, in loja din vecinatatea sau chiar pe scena Staatsoper Viena, un personaj devenit emblematic in viata muzicala austriaca, o adevarata enciclopedie vie a operei veacului XX, urmarind, cu partitura in fata, spectacolele importante, comentand, cu umor si pasiune noile premiere, -impanand- datele referitoare la compozitor, subiect etc., cu amintiri despre marii artisti care, de-a lungul deceniilor, au dat stralucire serilor de opera vieneze.
Era Marcel Prawy, entuziast iubitor si cunoscator al muzicii, nascut la Viena in 29 decembrie 1911, numele sau real fiind insa Marcel Frydmann Ritter von Prawi. Dupa ce a patruns, pentru prima oara, in superba sala a teatrului, in 1922, a devenit un impatimit spectator care, la galerie, stand adesea in picioare (pentru ca astfel reusea sa obtina cele mai ieftine bilete), a avut ocazia sa urmareasca reprezentatii de referinta, pe care apoi, dupa ani, le-a comentat in volumul dedicat teatrului sau favorit – lucrare considerata si astazi fundamentala pentru istoria Staatsoper (1969).
Devenit, in 1936, apropiat si apoi secretar al vestitilor solisti Maria Jeritza si Jan Kepura, a colaborat, in aceasta calitate, la realizarea filmului -Opera de pe Ring-, in care aparea, firesc, si tenorul Jan Kepura, apoi a fost asistent de regie pentru productia filmata in studio a operei -Turandot-, de Puccini, montata la Staatsoper, marcand astfel prima sa colaborare efectiva cu teatrul liric, dar si prima reprezentatie filmata a Operei vieneze. Nevoit sa plece in SUA in timpul razboiului, a descoperit frumusetea musicalului american, astfel incat, revenind la Viena, a adus si prima realizare europeana de gen, la Teatrul Kosmos, apoi la Volksoper, unde a realizat, in calitate de producator, spectacolul -Orasul minunat-, compus de prietenul sau Leonard Bernstein (1956), urmat de -Poveste din cartierul de Vest- de acelasi autor, care apoi a avut bucuria ca alte msicaluri, precum -Mass- sau -Un loc linistit- sa vada lumina rampei chiar la Staatsoper, traducerea fiind semnata de acelasi neobosit Marcel Prawy. (De altfel, Bernstein a efectuat, apoi, un turneu in Japonia, alaturi de ansamblul Staatsoper, de aceasta data in calitate de dirijor.)
Devenit dramaturg-sef la Volksoper, apoi, in scurt timp, si la Staatsoper, talentul sau de -povestitor- a determinat, in 1970, initierea matineelor in care, cu o saptamana inaintea premierelor, oferea publicului nu doar detalii despre opera respectiva (prima fiind -Machbet- de Verdi), ci si secvente interpretate -pe viu-, cu acompaniament de pian, protagonisti fiind fie interpretii din distributia premierei, fie alti solisti de marca ai teatrului.
Emisiunile sale televizate, extrem de apreciate de publicul larg, productiile deosebit de importante precum -O suta de ani ai Operei din Viena- (1969), -Casa de pe Ring- (1977), -Staatsoper in cea de a treia Republica- (1988), -125 ani ai Staatsoper Viena- (1994), colaborarea sa cu regizorul Franco Zeffirelli, invitatia de a sustine cursuri la diverse universitati de prestigiu au determinat impunerea sa printre cei mai avizati si charismatici analisti ai fenomenului teatrului liric.
Am avut privilegiul sa-l aplaud in cateva matinee referitoare la premierele de la Staatsoper – printre acestea, spre exemplu, -Profetul- de Meyerbeer (invitati fiind, pe scena, Angnes Baltsa si Placido Domingo), -Oedip- de Enescu (despre care au vorbit, intre altii, directorul Ioan Holender, regizorul Gotz Friedrich si protagonistul Monte Pederson) sau -Vaduva vesela- de Lehar (regizata de Andrei Serban, invitata de onoare fiind una dintre celebrele interprete ale operetei de altadata care, la 90 de ani, a cucerit aplauze entuziaste pentru cantul si… dansul sau plin de cochetarie). Iar Marcel Prawy, la cei peste 80 de ani ai sai, era fermecator, dialoga dezinvolt si atoatestiutor cu invitatii sai, traducea, daca era cazul, din italiana, franceza sau engleza, puncta discursul cu -poante- si mici can-can-uri -de culise-, prezenta lucrarea si autorul mentionand nu doar elementele strict muzicale, ci si eventualele necazuri sau accidente produse cu ocazia premierei mondiale etc. Acele matinee erau o adevarata incantare, publicul asteptand cu nerabdare si vie curiozitate fiecare reintalnire cu Marcel Prawy si invitatii sai pentru ca, timp de doua ore, se nastea sub ochii spectatorilor un show cuceritor, care ii tinea cu repiratia taiata.
Dar bucuria acelor matinee s-a stins in urma cu cateva zile cand inima lui Marcel Prawy a incetat sa mai bata – avea 92 de ani…
Daca in 2001, intreaga suflare muzicala vieneza l-a sarbatorit la implinirea varstei de 90 de ani, iar revista -Staatsoper- i-a dedicat cateva pagini pline de caldura, acum trupul sau neinsufletit va fi condus maine pe ultimul drum de catre toti cei care l-au cunoscut, l-au indragit si l-au aplaudat. Locul sau din loja invecinata scenei de la Staatsoper va ramane gol… Despre toate acestea si despre amintirile care i-au legat de-a lungul vremii, vor vorbi, nu pe scena, ci la serviciul funerar, numeroase personalitati, printre care, firesc, si directorul Staatsoper, Ioan Holender. Va fi probabil pentru prima oara cand Marcel Prawy… nu va intra in dialog cu publicul sau, cu artistii pe care i-a iubit si despre care a vorbit o viata intreaga…
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
