Confruntata cu rezistenta irakiana surpriza si, mai nou, cu probleme de aprovizionare, coalitia anglo-americana din Irak va avea nevoie de ceva victorii decisive in perioada imediat urmatoare pentru ca opinia publica sa si creada ceea ce i se spune la nivel oficial – ca razboiul merge conform planului.
-Inamicul cu care ne-am confruntat in timpul simularilor de razboi nu este acelasi cu care trebuie sa ne luptam acum-, a declarat vineri, pentru -Washington Post-, liderul operatiunilor terestre de pe teritoriul irakian, locotenent-generalul William Wallace. Afirmatiile acestuia – care pot fi interpretate si ca o aluzie la fisurile din bazele de date furnizate de serviciile de informatii occidentale inainte de invazie – se constituie intr-o recunoastere oficiala, la nivel inalt, a rezistentei irakiene neasteptat de ferme care a blocat inaintarea coalitiei catre Bagdad si a sensibilizat liniile de aprovizionare, conducand, totodata, la cresterea pierderilor in randul americanilor si britanicilor.
Criza de alimente, bombe si combustibil
Se vorbeste chiar despre mari probleme de aprovizionare, despre diminuarea ratiilor pentru militarii aflati in linia intai si despre rationalizarea rezervelor de combustibil. Avioanele vor intra in curand in pana de bombe de precizie, iar rachetele de croaziera Tomahawk sunt din ce in ce mai putine, relateaza -Financial Times-, in pofida infirmarilor oficiale.
Chiar si presedintele George W. Bush a recunoscut ca luptele vor fi de durata, dar numai dupa ce a subliniat progresele de pana acum: cucerirea Portului Umm Qasr, cei 80 de kilometri care mai despart trupele coalitiei de Bagdad, sosirea primului cargo cu incarcatura umanitara, prevenirea loviturilor balistice irakiene impotriva tarilor invecinate, securizarea a peste 600 de puturi petroliere, deminarea unei importante cai maritime.
-Rumsfeld este vinovat!-
Ca prelungirea bataliei incepe, totusi, sa creeze fisuri chiar la Washington o semnalizeaza un articol aparut astazi in publicatia -New Yorker-, care acuza drept ineficienta tactica de lupta folosita in Irak ce poarta semnatura personala a secretarului apararii, Donald Rumsfeld. Convins ca victoria in bataliile viitorului va fi asigurata de folosirea unor forte reduse, dar mobile, flexibile si interoperabile, sprijinite de o puternica campanie aeriana, acesta a militat in permanenta pentru folosirea unui numar redus de trupe, foarte bine dotate din punct de vedere tehnic. De sase ori a cerut acest lucru inainte de debutul razboiului, in pofida sfaturilor primite de la expertii Pentagonului, care i-au atras atentia ca cei pana la 300.000 de militari masati in regiunea Golfului reprezinta mai putin de jumatate din numarul celor folositi in conflictul din 1991.
Totodata, releva -New Yorker-, Rumsfeld a ignorat parerea lui Tommy Franks, comandantul fortelor din Golf – pe care il acuza de altfel de un conservatorism exagerat -, acesta din urma insistand ca invazia sa fie amanata pana dupa autorizarea de catre Turcia a tranzitarii teritoriului sau de catre trupele americane, esentiala pentru deschiderea unui front nordic in Irak.
Decizia lui Rumsfeld se traduce deja intr-o stagnare a inaintarii anglo-americane spre Bagdad, trupele coalitiei fiind decise sa astepte intariri cateva saptamani. Aceasta, in pofida faptului ca prelungirea razboiului nu este sanatoasa nici pentru evolutia pietelor si a economiei americane, dar nici pentru moralul trupelor, carora li s-a vorbit despre o victorie fulger si care sunt obisnuite sa mentina fortele inamice sub presiune.
Inca 120.000 de trupe impotriva gherilei irakiene
Circa 120.000 de militari americani sunt asteptati sa suplimenteze efectivele desfasurate deja pe teritoriul irakian (cam 100.000 din totalul de aproximativ 300.000 stationate in zona Golfului). Primele care vor ajunge in Kuwait vor fi cele 30.000 de trupe ale Diviziei a 4-a de Infanterie Mecanizata, a carei sosire a fost intarziata de neasteptata decizie a parlamentului de la Ankara de a nu autoriza sprijinul militar pentru Statele Unite. Echipamentul va sosi insa mai tarziu, fiind acum in tranzit prin Mediterana. O data cu acesta vor mai veni in regiune 1-a Divizie Blindata (din Germania) si 1-a Divizie de Cavalerie, ca si doua regimente blindate de cavalerie de dimensiuni mai mici.
Initial, doar Divizia a 4-a de Infanterie Mecanizata – cu ale sale tancuri de ultima generatie Abrams, vehicule blindate Bradley si elicoptere de atac Apache Longbow – avea un rol prestabilit in lupta, restul fiind formatiuni din esalonul secund, pregatite pentru sarcini in Irakul post-Saddam. In lumina evolutiilor din ultimele zile, acest lucru s-a schimbat. Intrebarea este insa daca trupele americane vor face fata realitatilor din Irak. Unitati blindate, pregatite pentru manevre tactice si o avansare rapida pe teren, pentru lupte high-tech (ideale, intr-un cuvant, pentru primul razboi din Golf sau pentru fazele de inceput ale actualului conflict), trupele trebuie sa se adapteze acum tacticilor de gherila ale fedainilor si altor forte de elita fidele lui Saddam Hussein. Tactici carora cel mai bine le-au facut fata pana acum – deloc surprinzator – militarii britanici, pe care cei 30 de ani de patrulare a strazilor din Ulster i-au obisnuit cu nuantele operatiilor de contraatac urban.
Nuante pe care vor trebui sa le inteleaga cat mai repede si expertii militari americani, caci luptele din Irak tind sa ia tot mai mult forma unui test de anvergura pentru Statele Unite – si anume capacitatea de adaptare la necunoscut: un razboi riscant, complex, surprinzator si neobisnuit.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
