Embleme

Sezonul politic secetos şi plecarea unor lideri în vacanţă au dus pe de o parte la suprasolicitarea politicienilor rămaşi acasă şi, pe de alta, la supradilatarea subiectelor de presă. Unul dintre acestea a fost curăţarea zonei Popeşti-Leordeni de munţii de gunoaie (180.000 de tone) în numai două zile. Minunea s-a produs după ce, trecând prin acest peisaj alpin al mizeriei, preşedintele Băsescu s-a enervat şi a rugat firmele particulare rutiere să intervină şi să dărâme munţii. În urmă cu o lună premierul Tăriceanu lansase în zadar un apel similar instituţiilor de resort. De data aceasta, să vezi şi să nu crezi: firmele private, amice ale preşedintelui de pe vremea când acesta a bine-colaborat cu ele (după propria-i mărturisire) pe când era primar şi ministru al transporturilor, au venit rapid cu sute de basculante, au cărat munţii, au curăţat zona şi au sădit flori. După cum au remarcat ziarele imediat, firmele cu pricina aparţin celebrilor patroni ai asfaltului şi ai restaurantului -Golden Blitz-, acuzaţi adesea că alcătuiesc soborul de oligarhi ai preşedintelui. Prima reacţie e de bun simţ: bine că au cărat gunoaiele! Bine că se mai face şi un pic de curăţenie! Dar, vorba ceea, mai bine strâmbi din nas decât să te ţii de nas – aşa că, prima întrebare de după igienizare este: dacă dl Băsescu şi firmele respective au colaborat atât de bine când era primar, de ce n-au curăţat zona de atunci? A doua întrebare legată de salutara schimbare de relief ar fi: de ce nu există un -sistem igienic-, instituţionalizat, care să asigure stingerea rapidă şi regulată a acestor focare de infecţie? Nu putem lăsa rezolvarea unor asemenea situaţii numai în seama vizitelor providenţiale ale preşedintelui ţării şi bunăvoinţei unor firme care-i sunt obligate – respectiv tradiţionalelor Pile, Cunoştinţe, Relaţii. Preşedintele României nu este Gigi Becali care face filantropie privată cu ajutorul prietenilor şi finilor. Din pricina acestei intervenţii private în salubritate, preşedintele s-a ales cu emisiuni întregi de critici insalubre unde ba i s-a reproşat că -nu e capabil să vândă 5 kg de brânză peste hotare- (da, chiar aşa!), ba i s-a spus -primul gunoier al ţării-. Sincer vorbind, nu e rău că preşedintele şi-a dat prietenii la gunoi punându-i să mai facă şi curăţenie. Şi premierul încercase acest lucru numai că instituţiile nu l-au urmat din pricina inerţiei: de ce să mergem noi la gunoaie şi să nu vină gunoaiele la noi? Căci nu există instituţie impozantă şi palat privat, plasat la aer curat, care să nu aibă în preajmă micul său monument de gunoi. Aşa, ca o emblemă a circuitului nesimţirii în natură: din gunoi, gunoi răsare.