Ultima reduta irakiana fiind cucerita si rezistenta anihilata aproape in totalitate, anglo-americanii pregatesc terenul pentru discutarea problemelor administrative si economice ale Irakului, ce vor prevala in curand asupra celor militare.
Britanicii se bat pentru contracte
Secretarul britanic al afacerilor externe, Jack Straw, se va afla astazi in Kuwait, unde va aborda cu generalul in rezerva Jay Garner, conducatorul Irakului, problema implicarii Londrei in activitatile umanitare si de reconstructie. Citind printre randuri, reiese ca discutiile din Kuwait vor fi extrem de tensionate, stiuta fiind tendinta Statelor Unite de a pastra pentru ele grosul contractelor de reconstructie. Pana acum, Marea Britanie a primit doar un subcontract, o nimica toata in comparatie cu sarcinile atribuite companiilor americane (trei dintre acestea au obtinut contracte de reabilitare a puturilor petroliere incendiate, a portului Umm Qasr si asigurare a logisticii). In plus, nu mai este un secret ca Agentia Internationala pentru Dezvoltare din SUA (USAID) a realizat o lista cu viitorii beneficiari ai contractelor din Irak: toate companiile, fara exceptie, sunt americane.
Pe de alta parte, spre deosebire de Paris, Moscova sau Berlin, Londra sta chiar bine la capitolul viitor economic in Irak, ultimele declaratii venite de la Washington anuntand beneficii in acest sens pentru statele combatante.
Negocieri pentru formarea autoritatii interimare
Chiar daca trupele americane vor mai sta cam un an in Irak – dupa cum a anuntat ieri Comandamentul Central din Qatar -, trimisii Washingtonului in regiune nu pierd timpul in ce priveste constituirea autoritatii irakiene interimare, care va prelua puterea de la Jay Garner si militarii acestuia.
Pentru astazi este programata prima reuniune – in sud, in incinta unui aeroport din apropiere de Nasiriya -, parte a dialogului interirakian ce va culmina cu o mare intalnire la Bagdad, pe modelul conferintei de la Bonn, in cadrul careia a fost desemnata prima structura posttalibana de putere din Afganistan.
Diferentele fata de acel moment sunt insa semnificative. Prima consta in faptul ca reuniunea de la Bonn a beneficiat de o larga recunoastere internationala, desfasurandu-se sub auspiciile Natiunilor Unite, in timp ce constituirea primului guvern irakian post-Saddam este coordonata de SUA, privite de populatia araba din zona drept forta invadatoare, necum eliberatoare. Iar cooptarea ONU in acest proces sta deocamdata sub semnul intrebarii.
In al doilea rand, americanii doresc sa atraga cat mai multi irakieni in procesul de desemnare a viitoarei autoritati. Este insa greu de estimat cat de bine se vor intelege exilatii lui Ahmad Chalabi – care au petrecut ultimii ani in strainatate, departe de realitatile irakiene – cu liderii tribali si religiosi sau cu fostii membri ai Partidului lui Saddam, Baath, considerati de incredere, care vor usura tranzitia catre un executiv democratic la Bagdad.
O si mai mare problema insa o constituie neintelegerile la cel mai inalt nivel – chiar la Washington – cu privire la soarta Irakului. Pentagonului i se reproseaza deja sprijinul neconditionat acordat lui Chalabi, acesta din urma nereusind sa castige increderea CIA sau a Departamentului de Stat. In pofida implicarii directe a Casei Albe, cele doua tabere s-au dovedit incapabile sa rezolve disputa pana acum.
Una peste alta, in lipsa unui candidat cu un -CV- impecabil, cea mai probabila solutie de compromis va fi desemnarea unei structuri de conducere colective, care sa reprezinte mozaicul comunitatilor din Irak si care sa asigure stingerea din fasa a unor eventuale conflicte pentru putere.
Pretendentii
Vidul de putere creat la Bagdad a atras atentia multor personalitati irakiene. Dintre acestea, cinci au oarecare sanse de a se bucura de o farama de autoritate in Irakul post-Saddam, din functia de lider al primei autoritati interimare.
Ahmad Chalabi este cel mai cunoscut dintre ei. Lider al Congresului National Irakian (INC), sprijinit de Statele Unite si Marea Britanie inca de la infiintarea sa, ulterior razboiului din Golf de la inceputul anilor *90, Chalabi se bucura de simpatia -vulturilor- de la Pentagon, in frunte cu Donald Rumsfeld. Voci critice il acuza insa ca a plecat din Irak in anii *50 si este corupt. Siit, el starneste totodata sentimente de neincredere in randul comunitatii arabe sunnite.
Ayatollahul Muhammad Baqr al-Hakim. Provenind dintr-o proeminenta familie siita din Irak, acesta este lider al Consiliului Suprem pentru Revolutie Islamica in Irak (SCIRI), cu sediul la Teheran. Are sustinatori in Irak, dar legaturile sale cu iranienii il fac indezirabil pentru americani si chiar pentru o parte din irakieni.
Adnan Pachachi, fost ministru irakian de externe, este un sunnit de 80 ani curtat de americani, care are relatii excelente cu Emiratele din Golf. Nationalist si liberal laic.
Jalal Talabani si Massoud Barzani – lideri ai factiunilor kurde din nordul Irakului, acestia se bucura de o popularitate imensa in randul oamenilor lor, dar au putine sanse sa castige reprezentare nationala.
Nizar Khazraji – general irakian de seama, acesta s-a refugiat in Occident si este mentionat uneori drept posibil succesor al lui Saddam Hussein. Se spune ca a fost ajutat chiar de CIA sa fuga din Danemarca, unde fusese plasat in arest la domiciliu, investigat fiind pentru rolul in atacul cu arme chimice impotriva kurzilor din Irak.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
