In valtoarea speculatiilor privind adevaratele interese ale Statelor Unite in Golf, procesul de democratizare a Irakului a inregistrat ieri un salt spectaculos prin organizarea primelor alegeri post-Saddam in orasul nordic Mosul, dar si prin anuntul generalului in retragere Jay Garner, administrator al statului arab, privind constituirea, peste o saptamana, a nucleului viitorului guvern de la Bagdad.
In timp ce populatia din Mosul a mers la urne pentru desemnarea unei administratii locale interimare, Garner a dat publicitatii lista primilor noua alesi irakieni, care, de saptamana viitoare, se vor ocupa, sub stricta supraveghere a viitorului administrator civil american, diplomatul de cariera Paul Bremer, de procesul politic menit sa conduca la constituirea unui executiv la Bagdad.
Pe lista lui Garner se regasesc liderul opozitiei irakiene in exil, Ahmad Chalabi (presedintele Congresului National Irakian, puternic sustinut de Pentagon), cei doi reprezentanti kurzi din Nord (Massoud Barzani, lider al Partidul Democrat din Kurdistan, si Jalal Talabani, conducator al Uniunii Patriotice din Kurdistan), Iyad Allawi, de la Acordul National Irakian, si Abdul Aziz al-Hakim, al carui frate mai mare conduce Consiliul Suprem pentru Revolutie Islamica din Irak. Un crestin si un sunnit se vor alatura nucleului guvernamental de la Bagdad.
Garner, detronat
Acestia vor raspunde direct in fata lui Paul Bremer, alesul civil al Casei Albe, angajat al Departamentului de Stat de 23 de ani si sef al biroului contraterorism in timpul Administratiei Reagan.
Numirea lui Bremer este considerata o puternica lovitura pentru seful Pentagonului, Donald Rumsfeld, care a insistat asupra autoritatii depline a lui Garner, si totodata o incercare de a impaca si capra, si varza. Astfel, Bremer va raspunde tot in fata lui Rumsfeld (desi -New York Times- emite speculatii cu privire la plasarea acestuia sub autoritatea directa a Casei Albe sau a Comandamentului Central din Qatar), in timp ce desemnarea sa va aduce o bila alba Administratiei din partea Congresului american, dar si al unor state membre ONU susceptibile cu privire la planurile Washingtonului in Irak. Si populatia irakiana va fi mult mai multumita cu noua stare de lucrurui. Un diplomat de cariera va fi cu siguranta un partener de discutii mult mai potrivit decat un general.
Jay Garner va ramane in Irak, ca responsabil de partea de logistica, dar va fi subordonat lui Bremer, la fel ca trimisul special prezidential in Orientul Mijlociu, Zalmay Khalilzad, care va organiza negocierile dintre liderii politici irakieni.
Iar victoria va fi, psihologic, de partea numarului unu de la Departamentul de Stat, Colin Powell, dintotdeauna pe pozitii mai mult sau mai putin opuse celor promovate de ministrul apararii, Donald Rumsfeld.
Bremer are o reputatie extrem de buna la Washington. El a fost unul dintre cei care au lansat, inainte de 11 septembrie 2001, avertismente cu privire la probabilitatea unor atentate teroriste. A lucrat si pentru fostul secretar de stat Henry Kissinger, in cadrul fimei de consultanta al acestuia, inainte ca, in 1999, presedintele republican al Camerei Reprezentantilor sa ii ofere conducerea unei comisii asupra terorismului. In iunie 2002, Bush il numea membru al unui grup special constituit pentru consilierea pe probleme de securitate interna.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
