Festivalul International de Film -Cavalerul de Aur-

Festivalul International de film -Cavalerul de Aur- se desfasoara, anul acesta, la Kaluga.

Intr-o provincie rusa, dar si in intreaga lume crestina rasariteana (pastratoare a calendarului iulian) sunt praznuiti in aceste zile Sfintii Chiril si Metodie, luminatorii popoarelor slave si incepatorii culturii scrise slavone. In aceleasi zile, la Cannes, sunt praznuiti, ovationati sau contestati unii dintre cei mai mari regizori si cineasti ai lumii. Tot acum, in orasul Kaluga din centrul Rusiei, are loc cea de-a XII-a editie a Festivalului International de Film -Zolotoi Viteaz- (-Cavalerul de aur-), organizat de Fondul Sfantului Atotlaudatului Apostol Andrei cel Intai Chemat si de Centrul National al Gloriei Rusiei, doua organizatii pentru recuperarea morala si spirituala a Rusiei, prin recurs la valorile traditionale ale credintei si etnosului, citite din perspectiva modernitatii si a tolerantei.

Directorul Festivalului este actorul si regizorul Nikolai Burliaev, cunoscut publicului roman din colaborarea sa de odinioara cu Andrei Tarkovski: este cel care l-a interpretat cu mare forta de expresie pe protagonistul din Copilaria lui Ivan si pe incapatanatul adolescent atins de aripa harului, Boriska, in Andrei Rubliov. De doisprezece ani, el este diriguitorul pasionat al primului festival de film crestin din Rusia (poate, si din lume), ale carui granite ideatice nu se opresc la hotarele (formale sau geografice) ortodoxiei, ci este deschis oricarui fenomen cinematografic al carui scop, implicit sau explicit, este restaurarea morala a omului. Manifestarea, patronata de Patriarhul Aleksii si al Intregii Rusii, are un caracter itinerant, adica a ales, dintru inceput, provincia. -In provincie lucrurile sunt mai aproape de normalitate. Astazi, cu cat esti mai departe de centru, este mai bine, e mai curat- – a remarcat Nikita Mihalkov, invitat de seama al Festivalului, cu ocazia ceremonialului de deschidere. Printre alti invitati asteptati se numara Krzysztof Zanussi, cunoscuti actori rusi, sarbi si polonezi, reprezentanti de edituri.

Zicala -tace si face- rar se aplica in lumea show-business-ului, dar Nikolai Burliaev o intruchipeaza perfect. Este unul dintre motivele pentru care, in pofida mutismului televiziunilor (care, ani la rand, au boicotat manifestarea, declarand explicit ca nu le serveste interesele!), aceasta se desfasoara fara intrerupere de peste un deceniu. Iar amploarea ei este urmatoarea: cinci sectiuni concurentiale – fictiune, documentar, animatie, filme de debut si studentesti, video, proiectii in afara concursului, pelicule de arhiva, filme pentru copii – unele dintre ele, realizate in studioul cinematografic propriu al Festivalului. Vor fi peste 300 de invitati din 25 de tari, vor fi prezentate in jur de 200 de filme, printre care (in concurs), Pianistul lui Roman Polanski, Lundi Matin al lui Ottar Ioseliani, Quo vadis-ul lui Kawalerowicz, Chivotul rus al lui Aleksandr Sokurov, in avanpremiera dilogia Mama si Fiul a lui Nikita Mihalokov, Casa de nebuni al lui Andrei Mihalkov-Koncealovski, Baran al iranianului Majid Majidi, Antim Ivireanul al gruzinului Ghiuli Ciohonelidze. Lista tarilor participante este lunga: Azerbaidjan, Tadjikistan si Kazahstan, Lituania si Estonia, Franta, Polonia si Germania, India, Grecia, Ungaria, Bulgaria, Macedonia si Muntenegru, Serbia si Slovenia… mai putin Romania (de unde, pur si simplu, nu au venit cereri de participare, dar se anunta pentru anul viitor…). Forumul mai gazduieste o sectiune -Dialogul intre civilizatii-, orientata spre cunoasterea, prin cinema, a traditiilor diverselor culturi existente pe mapamond, la care sunt invitate filme indiene, filipineze, iraniene etc.

Fara mult tapaj publicitar, fara a face apel la alta -ideologie- decat aceea a iubirii si a ospitalitatii, tari majoritar musulmane, catolice si protestante sunt invitate, cu aceeasi caldura ortodoxa, sa participe la un dialog autentic intre culturi – un exemplu de multiculturalitate reala, care, ca orice dialog, ca orice Cina, nu poate fi centrat decat in jurul lui Dumnezeu. Aceasta au marturisit-o toti invitatii manifestarii, prin participarea la marea procesiune religioasa, o veche traditie a Rusiei pravoslavnice, desfasurata cu ocazia deschiderii Festivalului si reunind, pe langa soboruri de preoti, calugari si seminaristi, oficialitati, cineasti, ziaristi si intreaga populatie a orasului. Nici urma de sectarism, infatuare religiotarda si demagogie, dar nici de vedetism ci, pur si simplu, bucuria fireasca de a te simti tu insuti, ca la tine acasa, fara a dori sa-i copiezi pe altii – iata starea de spirit care domina manifestarea, remarcata, cu stiuta-i intuitie si subtilitate a observatiei, de Nikita Mihalkov. -Nimic nu poate uni oamenii mai mult decat constiinta ca sunt frunzele unui singur mare copac, care creste mereu- – a spus, in incheiere, cineastul, parafrazand, intr-un limbaj accesibil oricarei culturi, vestitul verset al Psalmistului: -Ce poate fi mai bine si mai frumos decat a locui fratii impreuna?-.

Elena Dulgheru