– Stimate domnule Gheorghe Paun, sunteti – din 1997 – unul dintre cei mai tineri membri ai Academiei Romane, la Sectia de Stiinta si Tehnologia Informatiei, infiintata dupa 1989. In acelasi timp, sunteti unul dintre cei mai cunoscuti informaticieni-matematicieni romani. Dosarul dumneavoastra de activitate este impresionant: un numar foarte mare de lucrari de specialitate, carti la edituri romanesti si, mai ales, straine, traduceri in japoneza, rusa, chineza, peste 1.600 de citari, marea majoritate peste hotare, participari la conferinte, membru in numeroase colective editoriale, vizite curente la universitati din toata lumea, colaboratori de marca, doctoranzi de succes. Aveti si o bogata activitate publicistica, ati scris si editat carti de jocuri, scrieti chiar si literatura. Cum de aveti timp si energie pentru toate?
– Atunci cand un lucru se face cu dragoste, se face de la sine. Cere timp, cere energie, dar nu consuma.
– Sa inteleg ca matematica poate fi o adevarata fascinatie? Cum a inceput dragostea dumneavoastra pentru ea?
– Matematica este fascinanta, intr-adevar. Prin frumusete, prin utilitate si eficienta, chiar si prin dificultate. Personal, ma simt matematician dintotdeauna. De mic, parintii m-au convins ca sunt bun pentru matematica. Dupa note, chiar eram.
– Ce este pentru dumneavoastra matematica?
– Un joc, un mare joc cu simboluri, o activitate in care componenta estetica este dominanta. Am avut si noroc, pentru ca nu am fost obligat sa -prestez- matematica intr-o intreprindere sau constrans de contracte cu teme impuse. Am fost totdeauna un -dac liber-. In matematica, dar si in afara ei.
– Matematica este, cum s-a spus, o expresie a libertatii.
– Da, din multe puncte de vedere – mai putin gramatica de baza, limbajul, regulile de inferenta, care trebuie asumate.
– V-ati lasat purtat de aceasta fascinatie, ati urmat Facultatea de Matematica a Universitatii din Bucuresti. Apoi?
– Am terminat Facultatea de Matematica in 1974, cu specializare in informatica in anul V. Am lucrat mai intai ca analist-programator intr-un centru de calcul, apoi la Universitate, in Colectivul de Studiul Sistemelor. A fost o perioada foarte solicitanta (acum mi se pare si romantica), am lucrat in dialog cu mai multe colective – mai ales de nematematicieni – din strainatate. Am primit pe atunci un premiu cu totul special. O teorema de imposibilitate a agregarii indicatorilor mi-a fost recompensata de coordonatorul proiectului, Johan Galtung, cu… un cantec la flaut.
– Si acum lucrati foarte mult in strainatate.
– Pentru ca lucrez la subiecte de mare audienta internationala, inca nu foarte populare la noi – calculatoare moleculare, calcul cu DNA sau cu membrane.
– Cum ati ajuns la acest subiect?
– Dintotdeauna informatica a cautat sa imite omul sau natura vie. Turing insusi, atunci cand a imaginat masina/modelul care ii poarta numele, a imitat felul cum se calculeaza cu numere, de exemplu, la banca. Incercam acum sa descifram moduri noi de calcul la nivelul genomului, al celulei. Abstractizand, folosind matematica.
– S-a spus adesea ca societatea contemporana, in ansamblul ei, nu este la nivelul la care au ajuns stiinta si tehnologia. Este acest lucru valabil si in informatica?
– Cu siguranta. Teoria e mult inaintea tehnologiei, aceasta, inaintea practicii, iar practica inaintea moralei. Stim, de pilda, cum sa calculam cu molecule de tot felul, cu celule, dar inca nu o putem face practic. Multe modele sunt prea abstracte, prea pretentioase pentru biotehnologie.
– E probabil si un aspect al crizei de comunicare. Sunt limbaje diferite.
– Complet diferite, avand de-a face cu doua universuri complet diferite. E foarte greu de trecut din unul intr-altul. Invatamantul si cercetarea s-au specializat prea tare. Nu stiu daca se poate altfel, dar sa nu uitam pledoariile lui Moisil, pentru ca biologii, lingvistii, economistii sa se apropie mai mult de informatica si matematica. Sunt mereu actuale acele pledoarii.
– Atunci, ce perspective pot fi?
– Mai exista oameni entuziasti, scoliti intr-un domeniu, dar care se implica in alte domenii. Atunci cand exista cu adevarat interes, lucrurile se rezolva. In vest, exista laboratoare in care lucreaza si biologi, si informaticieni, si matematicieni. Bioinformatica este deja o stiinta bine conturata. Informatica in biologie, dar si biologie in informatica – domeniul meu. Natura a pregatit timp de milioane de ani niste mecanisme pe care le foloseste in scopurile ei, dar care pot fi folosite sau abstractizate pentru a fi folosite in informatica. Exemplul cel mai cunoscut este cel al calculelor cu molecule de ADN.
– Nu intram in SF?
– Suntem de mult acolo. In general, nanotehnologia e spatiul unor speculatii formidabile. De la calculatoare moleculare la robotei-chirurgi moleculari, care sa circule continuu prin corp si sa ne apere de virusi sau sa ne repare pe ici-colo, pe unde este nevoie.
– Sa nu uitam ca exista si negutopia. . .
– Sa speram ca umanitatea va avea intelepciune si noroc si va reusi sa evite autosabotarea. E insa clar ca ne-am apropiat foarte mult de ceea ce ne-a dat Demiurgul. De aproape 10 ani de cand lucrez cu modele de calcul cu ADN nu incetez sa ma minunez de modul in care functioneaza celula, genetica, de modul in care functionam noi insine. Parca lucrurile sunt aranjate dinadins asa, de cineva din afara biologiei.
– Ce este, de fapt, un calculator biologic?
– Ma feresc de sintagma aceasta, pentru ca nu avem inca un calculator propriu-zis. S-au efectuat calcule in eprubeta, exista modele de calcul care imita structura si functionarea celulei vii, exista incercari de a le implementa pe un calculator obisnuit sau, ambitia cea mare, pe un substrat biologic.
– Este doar una dintre etapele carierei dumneavoastra stiintifice.
– Da, cea mai recenta. In linii mari, istoria mea profesionala s-a derulat pe perioade de cate cinci ani. Cam la fiecare cinci ani am avut o idee de mare fertilitate, de care m-am despartit sistematic cu o carte ce a devenit titlu de referinta. Gramatici aplicate in economie, gramatici controlate, gramatici contextuale Marcus, sisteme de gramatici, calcul cu ADN, calcul cu membrane. Si pentru calculul cu membrane am ajuns in al cincilea an, dar acest domeniu e un fel de incununare a tuturor celorlalte, e mult mai bogat, mai promitator. A avut si un succes aparte. Lucrarea prin care am initiat domeniul a fost consemnata de ISI, Institutul pentru Informatie Stiintifica, din SUA, ca -lucrare de mare strapungere, printre cele mai citate in informatica-. Iar sistemele cu membrane sunt numite curent P sisteme.
– P de la Paun.
– Exact. Toti matematicienii vor sa ajunga un nume, eu am ajuns o initiala. Exista deja aproape 300 de lucrari despre P sisteme si mai e mult de lucru in domeniu.
– Unde vreti sa ajungeti?
– Sunt destul de realist – ceea ce nu inseamna neaparat si modest, in sensul banal al cuvantului – sunt insa si ambitios – ceea ce nu inseamna visator. Imi fac meseria de matematician, elaborez modele si demonstrez teoreme, le pun in circulatie, le ajut sa -creasca- si am speranta sa fie preluate, dezvoltate si aplicate, ma bucur atunci cand acest lucru se intampla. Calculul cu membrane s-a dezvoltat chiar mai mult decat m-am asteptat. Intre timp, au inceput sa apara si aplicatii. De pilda, in biologie. S-a plecat in directia inversa, cautand in biologie modele utile informaticii, dar dupa o abstractizare suficienta, modelul revine spre celula. Si revine la momentul potrivit. S-a spus ca dupa descifrarea genomului uman, urmatoarea mare provocare pentru bioinformatica este modelarea si simularea celulei. P sistemele, imbogatite pentru a fi mai aproape de biologic, sunt modele algoritmice, discrete, ale celulei. Exista un numar de cercetatori care se ocupa de aplicarea lor.
– Atunci cand nu faceti matematica, faceti literatura. Ati publicat cinci carti, care au fost bine apreciate.
– Despre literatura vorbesc putin, pentru ca am axioma ca scriitorul trebuie sa se exprime prin carti, dupa ce le-a incheiat, el nu mai are voie sa spuna nimic, la mutare este cititorul.
– Iar jocurile logice despre care ati scris atat de mult?
– Spuneam, pentru mine matematica insasi este un joc. Orice rationament riguros este matematica, iar jocurile logice presupun de foarte multe ori asemenea rationamente. Nu este deloc clar unde e granita dintre matematica si joc, nici nu prea exista o asemenea granita.
– Ramaneti, cumva, in acelasi spatiu.
– Da, un spatiu al libertatii, acelasi in matematica, joc, literatura, cu ipostazieri diferite, care se cauta una pe cealalta.
– Va multumesc.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
