Incerc sa-i traduc unui redactor la o revista eparhiala zicala: -O minune tine trei zile-. Nu, nu este de inteles. Se pare ca mica malitiozitate frantuzeasca nu a ajuns pana in Rusia. De ce numai trei? Aici, la Kaluga, minunile tin, in orice caz, mai mult. Au trecut 10 zile de vizionari -incrucisate-, intalniri cu actori ai ecranului sarb, ucrainean, georgian, rus, bielorus, care au redesteptat, de pe podiumuri oficiale sau ad-hoc, melosul autohton ori momente din dramaturgia clasica a popoarelor lor. Un simpozion animat si neprotocolar, pe tema Traditiile spirituale si cinematograful lumii crestine, datorita afluxului de subiecte si participanti (regizori, critici de film, istorici, culturologi, jurnalisti, preoti ori simpli oameni de biserica), s-a transformat in foileton, promitand sa devina el insusi o noua traditie.
Zolotoi viteaz este mai mult decat un festival de film, este un forum de spiritualitate, in sensul larg al cuvantului. Cu un magnetism pe care doar iubirea, pasiunea si profesionalismul il pot genera, cand sunt adumbrite de har, el reuseste sa atraga un manunchi de manifestari paralele, centrate in jurul Cuvantului, sa -atraga muzele cu fata spre Biserica…-. Drumul lui Orfeu trebuie sa se reintoarca spre lumina. Festivitatea de inchidere a imbinat, ca si cea de deschidere, spontaneitatea cu regia perfecta (aceasta din urma, semnata de tanarul compozitor Ivan Burliaev). O prezentatoare angelica imbracata in crinolina, actrita de prim rang din noua generatie a ecranului rus, usor emotiva si oarecum preocupata sa nu iasa din gestica -de portelan- la care tinuta o obliga, iata ca paraseste, la un moment dat, eticheta si, la rugamintea insistenta a celor ce o cunosc, da glas, cu un timbru devenit dintr-o data grav si gutural, unei stravechi balade rusesti de inima albastra… Superba actrita sarba Ivana Jigon, intr-o rochie alba ca lana mieilor, interpretand sfasietoarea balada Fecioara din Kosovo, un epos despre eroism, iubire si sacrificiu, pe fundalul video al tragediei poporului si Bisericii sarbe. Daca unii actori au stors lacrimi, altii au provocat ropote de aplauze, mai ales tanarul si foarte talentatul actor-regizor-dramaturg Andrei Dennikov, intr-un complex spectacol de papusi regizat de el insusi, un one man show intitulat Esenin al meu, cuprinzand fragmente putin cunoscute din lirica religioasa a poetului, satira politica, vodevil. Desigur, binecuvantarea Prea Sfintitului Climent, Episcopul Kalugai, care a amintit ca -oamenii au nevoie sa vada dreptate, frumusete, sfintenie-, iar -cinematograful poate avea o profunda influenta pozitiva asupra sufletului omenesc-, urmata de cuvantul de sustinere al inimosului guvernator al regiunii, Anatoli D. Artamonov, au incheiat cele doua festivitati intre care s-a desfasurat evenimentul.
La ora concluziilor, avand in vedere numarul mare de sectiuni competitive, nu vom putea enumera intregul palmares. Ne vom limita la cel de fictiune si la cateva momente de exceptie. Astfel, trofeul -Viteazul de aur- (sau Cavalerul de aur) – fictiune a fost impartit intre Lundi matin al lui Otar Ioseliani (Franta) si Casa de nebuni (Dom durakov) al lui Andrei Mihalkov-Koncealovski (Rusia); -Viteazul de argint- a revenit peliculei Zgomotul vantului (Sum vetra) a lui Seghei Masloboissikov (Ucraina), iar trofeul de bronz, filmului lui Arvo Iho (Estonia), Inima ursoaicei (Serdte medvediti). Juriul a fost alcatuit din: dramaturgul si regizorul Irakli Kvirikadze (Rusia) – presedinte, regizorul Margarit Nikolov (Bulgaria) – vicepresedinte al Uniunii Cineastilor Popoarelor Slave si Ortodoxe si vice-presedinte al festivalului, actrita Raisa Nedaskovskaia (Ucraina), scriitorul si regizorul Purisha Georgievici (Serbia), parintele Aleksandr Filimonov (Rusia).
Marele premiu a revenit dilogiei lui Nikita Mihalkov: Tatal si Mama (alcatuita din doua metraje medii insumand 117 minute); motivatia juriului: -pentru actualitatea temei, pentru sinceritatea marturisirii facute pe pelicula-. -Este o bucurie neasteptata, ca toate marile bucurii- – a declarat cineastul, facand trimitere la una dintre cele mai cunoscute icoane ale Maicii Domnului, Bucuria neasteptata (Neciaiannaia radost).
Au mai primit Diplome pentru cel mai bun rol principal feminin actrita Veronika Jilkova pentru Otesanek – omuletul de lemn (Otesanek – a little wooden man), regia – Jan Shvankmayer (Cehia), pentru cel mai bun rol principal masculin: Gerard Depardieu, protagonistul filmului Cinsteste-ti tatal (Hold your father in reverence), regia – Jacob Berger (Franta), respectiv Evgheni Sidihin, pentru Intre viata si moarte (Mejdu jizni*u i smerti*u), r. Dmitri Zaitev (Bielorusia); pentru cea mai buna regie: Ivan Pavlov, realizatorul peliculei Destinul, ca un sobolan (Sud*ba, kak krisa, Bulgaria), respectiv pentru cea mai buna conceptie plastica, operatorul Mohammad Davudi, semnatarul imaginii filmului Baran (r. Madjid Madjidi, Iran – in treacat fie spus, filmul merita cel putin un premiu de regie si sper ca voi mai vorbi despre el).
Avand in vedere abundenta numelor -de calibru-, cot la cot cu cele ale tinerelor sperante, deliberarea castigatorilor nu a fost deloc usoara – a declarat presedintele juriului. Astfel, pelicule precum Fericire trecatoare (Chandi bar) a tanarului regizor indian Mahdur Bandarkar (debutat in 2000) s-au aflat pe acelasi podium cu Pianistul lui Polanski, Antim Ivireanul al lui Ghiuli Ciohonelidze, cu Quo vadis-ul lui Kawalerowicz, trebuind sa se multumeasca cu cate o diploma speciala.
In orice caz, este minunat ca exista locuri unde miracolele tin mai mult de trei zile.
Elena Dulgheru
Corespondenta de la Kaluga
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
