De cativa ani, Orchestra Nationala Radio ne-a obisnuit sa incheie stagiunea -in forta-, propunand opusuri de anvergura si de mare spectaculozitate in interpretari de marca, astfel incat finalul apoteotic sa-i incante pe melomanii care vor astepta cu mai multa nerabdare concertul inaugural din toamna (al carui program a fost, de altfel, afisat deja, ceea ce reprezinta, de asemenea, un fapt demn de relevat, mai ales ca va include, din nou, o lucrare de mare frumusete mai putin cantata la noi). Se pare ca partiturile vocal-simfonice au un impact mult mai puternic, dovada fiind si afluenta publicului la asemenea concerte, un exemplu elocvent fiind Requiem-ul de Verdi prezentat la sala Radio sub bagheta lui Vakhtang Jordania, beneficiind de colaborarea cu Corul Radio (care devine parca tot mai performant de la o aparitie la alta, solicitat din plin in aceasta partitura care cere o tensiune terifianta in celebrul -Dies Irae-, dar si momente de o sensibilitate si reculegere impecabil realizate sub conducerea dirijorului Dan Mihai Goia) si cu un cvartet vocal excelent – soprana Roxana Briban (care cucereste prin frumusetea glasului, prin frazarea eleganta si mai ales prin pianissimele sale imbatabile), mezzo-soprana Aura Twarowska (superba din toate punctele de vedere, o voce ampla, invaluitoare si stralucitoare totodata, cu acut sigur si infinite culori expresive), tenorul Marius Budoiu (al carui timbru, poate mai metalic in comparatie cu rotunjimea timbrala a partenerilor de scena, este dublat insa de muzicalitate si inteligenta interpretativa) si basul Sorin Coliban (o voce de o amploare impresionanta, dar capabila sa realizeze sonoritati estompate si fraze de mare efect). Important este si faptul ca vocile lor au reusit sa se imbine armonios, echilibrat, in secventele de ansamblu.
La pupitru, Vakhtang Jordania a indicat masura cu precizie, abordand o gestica restransa la cateva miscari, lipsa de varietate fiind compensata insa de eficienta in marcarea intrarilor si coordonarea intregului aparat vocal-orchestral, astfel incat rezultatul a fost coplesitor. Un rol important a avut evolutia excelenta a Orchestrei Nationale Radio, care a sunat omogen, dens, cu o paleta de nuante diversa, suflatorii (foarte solicitati) rezolvand impecabil dificultatile multiple ale scriiturii verdiene.
Ascultand aceasta versiune interpretativa de o calitate cu totul deosebita, ne-am amintit, fara voie, de platitudinea si inexpresivitatea penibila a Requiem-ului prezentat de ansamblul Scalei din Milano in Festivalul Enescu – 2001, cand am plecat de la concert marcati de o tristete si chiar revolta greu de descris tocmai din cauza manierei in care au parcurs partitura. Si daca atunci s-a aplicat din plin proverbul -la pomul laudat…-, de aceasta data, prin contrast, am trait bucuria si emotia reintalnirii cu o muzica incredibil de frumoasa, intr-o interpretare pe masura, semn ca atunci cand se doreste, avem si ansambluri si glasuri de cota internationala…
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
