Un neindeajuns care isi prisoseste

Unde sa fugi din filosofie? Oriunde, s-ar putea raspunde – in stiinta, literatura, arta, politica sau, de ce nu, in faptul cotidian. Dar nu aceasta este problema. Oriunde te-ai duce, cand pleci din filosofie, o iei cu tine, fie ca vrei sau nu. Filosoful Vasile Tonoiu, membru corespondent al Academiei Romane, in recenta sa carte Masti si oglinzi incearca o astfel de iesire si nu e greu sa-ti dai seama ca, de fapt, face un alt fel de filosofie sau, daca vreti, filosofare. Apreciat pentru preocuparile sale in domeniile filosofiei stiintei, ontologiei si hermeneuticii, Vasile Tonoiu pare oarecum de nerecunoscut, pornind chiar de la titlu. Sa amintim doar cateva dintre cele peste 50 de lucrari si studii care l-au impus in lumea intelectuala romaneasca – Idoneismul, filosofie a deschiderii, Dialectica si relativism, Spiritul stiintific modern in viziunea lui G. Bachlard, Ontologii arhaice in contemporaneitate, Omul dialogal. In deschiderea cartii aflam citate din Zhunngzi, Shakespeare, Jorge Louis Borges, Friederich Nitzsche, S. Kierkegaard, Thomas Mann, Robert Musil, Paul Valery, Michel Tournier, L. Wittgenstein, Lev Sestov, Roger Penrose, care dimensioneaza un spatiu al neasteptatului, al provocarii si paradoxului, recuperate ironic (in sens socratic si nu numai) de metafora din titlu. Suntem avertizati ca e vorba de proze filosofice si asa sunt, tesute anamorfotic pe ideea ca si masca, si oglinda concura la un efect paroxistic de rasturnare… uzurpa eul, care poate fi recompus in actul cautarii sensului, nu obligatoriu in aflarea lui. Recursul la dialog, intr-o sofisticata galceava a conceptelor cu vorbele, a rationamentului doct cu metafora, a logicii cu viata in zarea intelesurilor mai mult sugerate, este firesc pentru comunicarea narata a unor idei si jocul de-a argumentele.

Titlurile povestirilor sunt cam in raspar – Intrebari de lucru, Copilarie de neinlocuit, Viata de lupi-zei, De amintirea unui viitor extaz, Ba invers, Obezitatea vidului, Delir si amnezie, Pierduti pentru gandire, Un imbecil doar aproximativ, Parodii paranormale debile, Stergerea coloanelor lumii, Vis gramatical, Viitorul e in oua, Ascultati cum toarce umbra. Pare ca filosoful are un ragaz si se joaca disimuland de-a aparenta esentiala. La randul lui, cititorul se simte oaspetele unui univers al oglinzilor in care mastile fixeaza efemer cate un chip pentru a-l ascunde pe cel adevarat, ca intr-o fuga de Bach. E un fel de exercitiu in care mintea vie si curioasa, mintea inteligenta pandeste si este mereu sensibila la raspantii, la popasuri si trecatori, acolo unde ceva trebuie sa survina ca sa mearga mai departe. Si cate nu poti vedea la raspantii? Toate te schimba si te poarta fie intr-un imaginar de tip oriental, fie intr-o alta lume a minunilor cutreierata de Alice, fie printre umbre ale unor zei uitati si idoli cazuti, fie printre idei si vorbe celebre culese cu dibacie dialectica din relativitatea conjecturilor posibile. Unde sa mergi mai departe? Nu se stie. Doar un lucru e sigur: nu te poti intoarce pe acelasi drum. Poate pe altul sau altele. Dar, unde sa te intorci intr-o lume a parelnicului, cand relativismul fascineaza ca o Fata Morgana? Se intampla ca, ades, cate o idee, un citat, o legenda, amintirea vreunei intamplari, o vorba de duh scrisa ironic pe cartea de vizita a lui homo sapiens sa creeze o stare de exaltare a spiritului, izgonita repede de o ironie, semn al perpetuei stari de veghe a filosofului.

Masti si oglinzi e o carte a neimpacarii ca un proces al eului chemat sa dea seama de sine in nesfarsite oglinzi, mai mult sau mai putin fidele, fara sa stii cu cretitudine daca imaginea perceputa nu este a unei… masti. E ca si cum legendarul Narcis, intr-o intrupare post-moderna, cutreiera prin alte imagini pentru a-si mangaia neputinta intalnirii cu sinele sau autentic, intr-o lume desacralizata si unde nu-si poate afla odihna-neodihna in moarte. Sub acest aspect, semnificativa ne pare intrebarea ce da si titlul unei proze: Ce esti dumneata in realitate: filosof, poet sau ce? Ca de obicei, raspunsul e invaluit in trimiteri la Gunter Gass si se intoarce analitic in moral si contramorala dupa o schema: ce este, in cele din urma om fara insusiri; o culme a individualitatii anonime si contractuale, intorcandu-se la sine. In metamorala apare si cine care comunica, in absenta oricarei mijlociri si fara nici un patos al distantei. Jocul de-a raspunsul continua spre un compromis – jumatate filosof, jumatate poet. Adica, un neindeajuns care isi prisoseste. Este una dintre concluziile posibile – pe departe nu singura – ale acestui joc de-a mastile si oglinzile, o reconciliere intre eul care se cauta si lumea in care incerca sa se regaseasca. Eruditia inteligent ascunsa in replici, rationamentul exersat pana la sofism reabilitat de cate o ironie bine plasata fac din lectura acestei carti o provocare. Farmecul ei este intregit de caracterul alert al fiecarei proze si a tuturor luate impreuna, cand ca joc, cand ca joaca, in siajul caruia nu ne pierdem decat pentru a ne reintalni in cate o idee sau un cuvant ca un reper. Dincolo de toate, acel neindeajuns care isi prisoseste si indaratnicia celui care cauta un rost atator si atator rost-iri.