Un bestseller despre Bucurestiul de altadata

Recent, la Editura Humanitas, a aparut un volum semnat de Ioana Parvulescu si intitulat Intoarcere in Bucurestiul interbelic. Cartea este mai mult decat o proiectie subiectiva, asa cum ar parea sa indice titlul. Inca de la inceput, autoarea marturiseste ca, in ultimii ani, Bucurestiul primelor decade ale secolului trecut a constituit adevarata realitate in care a trait. -E ca si cum l-as fi vizitat, iar acum, cand scriu, m-am intors din <strainatate>.- Acest lucru, dincolo de conotatia afectiva evidenta, se traduce, de fapt, printr-un efort de documentare cu adevarat uimitor, caci grija autoarei pentru redarea atmosferei Bucurestiului de altadata se reflecta in orice detaliu consemnat. -Decat sa omit detaliile, prefer sa le exagerez, sa le pun sub lupa-, spune Ioana Parvulescu. Din praful arhivelor, autoarea scoate la lumina pete de culoare. Acest volum ne prezinta altfel decat am fost obisnuiti imaginea Bucurestiului interbelic; este o istorie vie, compusa, in buna masura, din anecdote ce-i redau farmecul. Pornind de la faptul divers, Ioana Parvulescu ajunge sa recompuna o adevarata panorama, in care fiecare amanunt este bine precizat si in perfecta coerenta cu restul, cu ansamblul. -Oamenii au trait aici si idealul, si prostia insangerata, au simtit si rafinamentul extrem, si opacitatea grosolana, au avut generosi si ticalosi, echilibrati si fanatici, buni si rai, bine si rau. Nu semanau unii cu altii si nimeni nu-i obliga sa gandeasca la fel si sa spuna acelasi lucru. Minunat este ca lumea lor nu era nici paradis, nici infern, ci o lume normala, o lume a tuturor posibilitatilor si un loc sub soare ca oricare altul. Au avut de toate. Bucurestiul interbelic este locul unde s-a intamplat totul.-

Vorbind despre politica sau despre amor, despre miracolele tehnicii ce schimba fata orasului si vietile locuitorilor sai sau despre felul in care acestia isi petreceau vacanta, despre presa interbelica sau despre cartile la moda in epoca, Ioana Parvulescu stie sa extraga mereu esentialul, acele lucruri care fac sa prinda viata intreaga evocare. Biografiile se intretaie, iar personajele sunt, deopotriva, anonimi si celebritati din epoca. Printre ultimii, Ioana Parvulescu are o anumita slabiciune pentru Arghezi, Galaction, Mihail Sebastian, Camil Petrescu, G. Calinescu, pe care ii citeaza des. Pe autorul Patului lui Procust il descoperim pasionat de fotbal si cronicar sportiv la o revista de profil. Felix Aderca este mare amator de curse cu automobilul, pe care le recomanda ca sursa de senzatii tari. Lumea buna isi petrece vara la Balcic, la plaja, si vara la Sinaia, Predeal sau Brasov, la schi. Codul amorului se schimba, la fel si reflectarea lui in literatura. Gazetele vorbesc despre subiect cu o libertate de neconceput inainte de primul razboi, lucru ce-i prilejuieste Ioanei Parvulescu o comparatie savuroasa intre moravurile amoroase in cele doua epoci. Iar o data cu oamenii, se schimba intregul Bucuresti. Autoarea refuza insa analizele de tip sociologic sau simpla insiruire a datelor ce ar fi condus la confectionarea unor cronologii sterpe. Avem de-a face cu o carte in care modul de a povesti este de-a dreptul seducator. Umorul si ironia dau tonul potrivit, creeaza sens si convergenta faptelor. Iar rezultatul este pe masura: o carte savuroasa, de care pur si simplu nu te poti dezlipi pana la ultima pagina.

Stefan Postelnicu