Fara indoiala, inceputul verii este, si in Rusia, vremea festivalurilor. De profil sau profilate mai ales pe VIP-uri si pe -very important movies-, desfasurate pe mare sau pe uscat, cu sedii fixe sau itinerante, gazduite de metropole cu renume sau conferind ele insele personalitate provinciei, forumurile de film din Rusia de azi dau seama de o adevarata explozie a interesului publicului pentru cinematograf neconsumist, de oferta destul de larga, fie si neomogena, a caselor de productie, dar si de stiinta de a scoate bani (cu predilectie, guvernamentali) dintr-o societate aflata, inca, in criza si cu o situatie economica defel stabila.
Se face film cu bugete variabile, in sisteme de productie clasice (atat cat s-au pastrat), de televiziune sau independente, mai ales mult documentar (atat in virtutea accesibilitatii financiare a genului, cat si a setei de realitate a unei societati in curs de regenerare, dar care mai are mult de luptat cu mistificarile istoriei). Din pacate, razboiul informational isi spune, si astazi, din plin cuvantul, printr-o cortina a tacerii bine intretinuta de ambele parti. De pilda, festivalul cu tematica ecologica -Noev Kovceg- (-Arca lui Noe-) al tarilor Marii Negre, cu sediul in Krasnodar, dezbate probleme de mediu in care si Romania ar trebui sa fie direct interesata (de altfel, este singura tara cu iesire la Marea Neagra neparticipanta!). Din motivul aceleiasi mutuale si reciproc paguboase lipse de informatie. Ca sa nu mai vorbim de manifestari deja consacrate, precum -Poslanie celoveku- (-Mesaj catre om-), un prestigios festival cu tematica antropologica desfasurat la Sankt Petersburg, de -Festivalul deschis de film documentar- de la Ekaterinburg ori de -Stalker-, un forum de documentar si fictiune pentru apararea drepturilor omului. Lista este lunga, putand satisface cele mai divese interese si merita un articol separat, iar succinta evocare a multimii de forumuri cinematografice din Rusia de azi am facut-o pentru a arata ca batranul si celebrul Festival moscovit, care se desfasoara in aceste zile, nu mai troneaza de mult pe un teren viran. Si totusi, superlativele continua sa-i apartina. Indiscutabil, cele mondene, dar nu numai.
Dupa stingerea dangatelor de clopot de la -Zolotoi Viteaz-, in timp ce stelele ecranului (rusesc si vest-european) se rasfatau in nisipul plajelor de la Soci – gazda consacrata a -Kinotavr-, unul dintre cele mai prestigioase festivaluri din Rusia de azi (-Cannes-ul rusesc-, cum il alinta ziaristii autohtoni), iata ca decanul de varsta al manifestarilor de profil isi deschide portile. Prilej de incantare si de surmenaj pentru ziaristi, dar si pentru VIP-urile care nu vor sa piarda nimic (precum Nikita Mihalkov, presedintele forumului, care are cate un cuvant de spus si o prezenta carismatica ori chiar manageriala de oferit la fiecare dintre aceste manifestari si reuseste sa nu rateze nici Cannes-ul autentic, unde a participat la omagierea legendarei pelicule Pasesc prin Moscova).
Este greu sa apreciezi pulsul unui festival din ritmul vartejurilor in care acesta se desfasoara, asa ca voi incerca sa consemnez, din mers, cateva momente, cateva descoperiri spre care m-a purtat maratonul destul de incalcit printre numeroasele programe paralele. Paralelele, evident, in festivaluri sunt concurente si concurentiale.
Fara concurenta, cel putin pentru presa locala, a fost evenimentul deschiderii, onorat de prezenta unor VIP-uri mult asteptate. Ziarele anuntau, de pilda, ca Sophie Marceau a tinut sa viziteze mausoleul lui Lenin, dupa care a plecat foarte repede din tara… Familia Mihalkov, probabil cea mai mediatizata dinastie din viata culturala a tarii, a fost prezenta in intregime, inclusiv -veteranul- poet Serghei Mihalkov, protagonistul filmului Tatal din proaspat incheiata dilogie a fiului sau inchinata propriei familii si capul de afis al unei lungi perioade din istoria oficiala a culturii sovietice.
Dar sa revenim, pe scurt, la filme. Astazi filmul iranian este prezent, practic, in orice mare festival. Nici cel moscovit nu face exceptie. Intr-adevar, rezerva de oxigen se pare ca vine, adesea, de acolo. In concurs participa Asghar Farhadi, scenarist si autor al unor seriale de televiziune, cu exceptionalul sau debut Dansand in praf (Raghs dar chobar/ Dancing in the dust), o delicata, tulburatoare si credibila poveste despre dragoste, curaj, onoare si sacrificiu a unor oameni foarte simpli, iar in sectiunea -Marile sperante- din -Panorama cinematografului mondial- a putut fi vizionat un succes din anul trecut, debutul in fictiune al cineastei Manijeh Hekmat, figura prolifica si apreciata a cinematografului iranian, cu Inchisoarea femeilor (Zendan-e zanan/ Women*s prison), un profund, documentat si foarte uman studiu de caractere, desfasurat pe perioada a doua decenii, intr-o temnita din Teheran.
Coada mare a fost la recenta productie a lui Peter Greenaway (Geamantanele lui Tulse Luper/ The Tulse Luper suitcases), la Dogville-ul lui Von Trier, la 11 septembrie (aflat la prima vizionare in Rusia) ori la simpatic-juvenilul Good bye, Lenin!, o melodrama despre familie, iubire filiala si conflict intre generatii (aplanabil, cand exista intelegere), pe fundalul schimbarilor politice si ideologice declansate o data cu caderea Zidului Berlinului. Autorul ei, regizorul german Wolfgang Becker, este semnatarul unui film despre Sergiu Celibidache (1991) si al peliculei de succes Das leben ist eine baustelle/Life is all you get (1997).
La sectiunea -8 1/2 filme- publicul a fost cucerit de melodrama psihologica cu nuante de comedie Wilbur vrea sa se sinucida (Wilbur Begar Selvmord), o poveste nuantata si inteligent construita despre grija fata de celalalt, despre moarte si dragoste, semnata de regizoarea daneza Lone Scherfig, autoarea apreciatului Italiana pentru incepatori. Multa lume a gustat umorul foarte terestru si locvacitatea comediei, tot despre moarte si prietenie, Les invasions barbares, scrisa si realizata de Denis Arcand (Isus din Montreal, Declinul Imperiului American), laureata anul acesta la Cannes pentru cel mai bun scenariu si cel mai bun rol feminin si care deja incaseaza sume importante in America.
Maratonul continua.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
