Trai pe vătrai sfințiile voastre: Agenția imobiliară „BOR” SRL

Chestionat în legătură cu opoziția lui față de ideea impozitării activităților economice ale Bisericii, vicepremierul Liviu Dragnea a declarat, de curând, că habar n-are de afacerile care umplu visteriile înaltelor noastre fețe bisericești: „Eu nu știu că Biserica face afaceri. Eu nu știu lucrul ăsta, nu lucrez în domeniu. Pentru mine, Biserica este o instituție importantă, pentru mine și pentru familia mea, și va rămâne în continuare.” Puțin probabilă presupusa lui ignoranță. Iar asta pentru că, în calitatea lui de Ministru al Administrației și Dezvoltării Regionale, prim-vicepreședintele PSD ar trebui să fi auzit, măcar câte ceva despre imensul „imperiu financiar” pus pe roate de BOR, instituție care, totuși, primește anual, atât de la bugetul central cât și de la autoritățile locale, fonduri cifrate la circa o sută de milioane de euro. Cu toate că nu este o instituție publică, în conformitate cu actualele prevederi ale Codului Fiscal, Biserica este scutită de plata impozitelor pentru veniturile din vânzarea produselor necesare activității de cult, din chirii și din câștigurile din activități economice. De asemenea, Biserica nu plătește impozit pentru clădirile folosite ca lăcașuri de cult. În plus, Statul favorizează sprijinirea Bisericii prin deduceri de impozit precum și prin încurajarea sponsorizărilor către culte.
Poate că Vicepremierul Dragnea nu știe, ori doar se preface că nu știe, Biserica derulează afaceri prin intermediul unei întregi șerpării de firme, care acoperă tot soiul de domenii, de la construcții la producerea de obiecte și vestminte bisericești, și de la pompe funebre la turism și mass-media. Iar asta pentru că, deși pare greu de crezut, în acest din urmă domeniu, BOR este un veritabil mogul de presă, pe lângă care Voiculescu și ceilalți asemeni lui, sunt doar niște pitici nevolnici. Concret, acest veritabil imperiu mediatic are în compunerea lui 36 de licențe radio și TV, publică ziare și reviste, plus edituri și tipografii. La toate acestea se adaugă câteva ferme agro-viticole, crame, fabrici de cherestea și materiale de construcție, ba chiar și o spălătorie chimică, chipurile, pentru sutane.  
Domnule Dragnea, cam acestea sunt, pe scurt, afacerile pe care le derulează biserica, afaceri despre care matale habar nu ai.

Imperiul imobiliar al BOR
 
O anchetă de presă realizată de Televiziunea Română a scos la iveală faptul că BOR, ar avea o avere imensă, estimată la circa trei miliarde de euro. O avere  provenită, într-o anumită măsură, din acest soi de afaceri prospere. Acestora li se adaugă și un veritabil „imperiu imobiliar” compus, potrivit investigației TVR, din peste 27.000 de clădiri diverse, de la case parohiale și muzee la biserici și mănăstiri, dar și zeci de hoteluri, restaurante și tot soiul de ferme. Acestora li se adaugă circa 70.000 de hectare de pădure, teren arabil precum și luciu de apă răspândit prin marile bălți și lacuri ale țării. Dar toate astea nu par a fi deajuns. Biserica Ortodoxă Română mai are „pe rol” revendicarea a încă 2.200 de proprietăți imobiliare. Dintre acestea 209 se află în București și sunt, de foarte mulți ani, sediile unor instituții culturale sau de învățământ deosebit de importante.
Conform unor informații oferite, de curând, de către reprezentanții Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, printre imobilele importante din București pe care BOR cere să-i fie retrocedate se numără Academia Tehnică Militară, aflată pe Bd. Regina Maria, Liceul de Muzică „Dinu Lipatti” din Str. Principatele Unite; Grădinița nr. 123, din Calea Floreasca; Grupul ?ê?£colar Industrial Mecanică Fină, ?ê?£coala Generală nr. 71 „Ioan Ducici” de pe Calea Moșilor precum și încă multe altele. Iar toate acestea se adaugă altor proprietăți „imobiliare” pe care BOR le-a primit deja, ori le va primi, în curând de la Guvern. Printre acestea se numără clădirea fostului Parlament al României, din Dealul Mitropoliei, cu un teren aferent de 17.690 metri pătrați, precum și un nivel din blocul P5B, aflat în Piața Unirii din București, având o suprafață de peste 9.100 metri pătrați. De asemenea, imobilele aflate administrarea Secretariatului de Stat pentru Culte, a unor ministere sau consilii județene vor fi și ele date în folosință gratuită unităților de cult. Astfel se face că, printre imobilele care vor mai fi transferate fără plată în proprietatea BOR se vor mai afla complexul hotelier Tismana din județul Gorj, un hotel cu restaurant, birouri și teren aferent de 3483 metri pătrați din Drobeta-Turnu Severin, precum și cinci pavilioane din incinta mănăstirii Răchitoasa județul Bacău, unde cândva a funcționat un centru de asistența socială. Alte 11 clădiri vor mai fi transferate în patrimoniul BOR 11 clădiri din comuna Slobozia – județul Giurgiu, plus un teren de 16.250 metri pătrați în Alba Iulia și un altul, de 1.676 metri pătrați din Tulcea.

De pe vremea lui Cuza vodă

Problema retrocedărilor fostelor posesiuni bisericești a fost readusă în atenția publicului cu ocazia unei sesiuni de comunicări științifice organizată de Patriarhia Română și Academia Română, sub genericul „Secularizarea averilor bisericești (1863). Motivații și consecințe.” Printr-un comunicat oficial, Biroul de Presă al Patriarhiei Române anunță că această sesiune, la care au participat „membri ai Academiei Române, ierarhi, profesori de teologie de la Facultatea de Teologie Ortodoxă Justinian Patriarhul din București, membrii Permanențelor Consiliului Național Bisericesc și ai Consiliului Eparhial ai Arhiepiscopiei Bucureștilor, sinaxa stareților și starețelor din Arhiepiscopia Bucureștilor, studenți”, așadar oarecum o „întrunire de familie”, a fost organizată de Patriarhia Română și Academia Română, cu ocazia împlinirii a 150 de ani de la adoptarea Legii pentru secularizarea averilor mănăstirești (1863), considerat un „act normativ cu implicații majore asupra vieții Bisericii Ortodoxe Române până în prezent”. Conform aceluiași comunicat, în cadrul acestei sesiuni de comunicări a fost abordată problema contextului istoric în care Cuza vodă a promulgat Legea pentru secularizarea averilor mănăstirești, menționându-se mai ales că prin acea lege „au fost secularizate nu numai averile mănăstirilor închinate, ci și proprietățile unităților bisericești neînchinate: mitropolii, episcopii, mănăstiri, schituri etc”. Iar „prin această lege, Biserica Ortodoxă Română din Țara Românească și Moldova a fost deposedată de mijloacele proprii de întreținere și de susținere a operei sale educaționale și social-filantropice și a devenit dependentă de sprijinul Statului, insuficient și chiar absent în numeroase cazuri”. Dar una dintre cele mai „cucernice” opinii exprimate de Patriarhul Daniel la sesiunea de comunicări a fost că „O mare parte a terenurilor bisericești secularizate au fost folosite pentru împroprietărirea țăranilor, iar unele edificii bisericești au devenit școli, spitale, sedii administrative, arhive sau penitenciare (de exemplu Mănăstirea Văcărești). Oricum, organizarea statului modern România s-a făcut în mare parte cu bunurile confiscate de la Biserică”. Mda, bunurile confiscate de la Biserică…. Nu am luat parte la acel simpozion, dar probabil că acolo nimeni nu s-a ostenit să descâlcească, cu adevărat, condițiile în care Cuza vodă a „secularizat” averile bisericești. Istoricii care au studiat, fără patimă și fără nici o  implicare sentimental fals-patriotică știu că, de fapt, la mijlocul sec.XIX, BOR nici măcar nu exista în forma administrativă de astăzi. Pe atunci, majoritatea mănăstirilor din Muntenia și Moldova erau „închinate” adică erau subordonate față de ierarhii din străinătate, fie față de Patriarhia de la Constantinopol, fie față de centrele monahice de la Muntele Athos și de la Muntele Sinai ori față de alte centre spirituale creștine din străinătate. ?ê?£i, în cea mai mare parte a lor erau „deservite” de călugări stareți și alți înalți ecleziarhi străini. Cu timpul, cea mai mare parte a acestor sfinte lăcașuri au devenit doar niște „fabrici de făcut bani” care nu se subordonau absolut deloc statului care le găzduia și nu răspundeau pentru modul în care administrau moșiile și averile mănăstirești. Prin Legea lui Cuza au fost trecute în proprietatea statului 75 de mănăstiri închinate bisericii grecești, dintre care 44 din Țara Românească și 31 din Moldova, care dețineau la rândul lor mai multe metocuri și moșii. Numărul moșiilor închinate era de 560 din care 366 în Țara Românească și 194 din Moldova. Toate la un loc, ele dețineau peste un sfert din terenul arabil al țării, la care se adăugau numeroase păduri și fonduri forestiere. Atunci, în anul 1863, Legea secularizării averilor mănăstirești prevedea o compensație de 82 milioane lei-aur, din care ar fi urmat să fie scăzută suma de 31 milioane datoare statului de așezămintele religioase. De fapt, conjunctura politică internă și internațională a fost atunci, deosebit de complexă. Aceea era o sumă imensă de bani pe care, deja le-ar fi vlăguit bugetul, Principatele Unite au fost dispuse să o achite către călugării, greci în marea lor majoritate. Dar fidelă principiului că „oaia trebuie tunsă de foarte multe ori și nu jupuită o singură dată,  conducerea Bisericii Ortodoxe Elene a hotărât să refuze oferta făcută de statul român. Cu siguranță că spera că Puterile garante vor interveni în favoarea lor. Ceea ce nu s-a mai întâmplat, niciodată. Astăzi, aducând în discuție, fie și comemorativ, Legea secularizării se  speră, poate, că nevolnicii politicieni de azi le vor restitui și ceea ce le-a „secularizat” Cuza vodă.

Vasile Surcel