Celula – pacientul secolului XXI

– Stimata doamna academician Maya Simionescu, v-ati intitulat conferinta de deschidere a celei de-a patra editii a Cursului postuniversitar de perfectionare, organizat sub egida Academiei Romane, Celula – pacientul secolului XXI. Cum sa intelegem?

– Cursul nostru este adresat tinerilor medici, rezidenti si cercetatori ai stiintelor biomedicale. Mi-am intitulat astfel prelegerea din anul acesta pentru ca am convingerea ca -Celula este sediul vietii si al bolii-. Corpul nostru, ca si cel al tuturor organismelor vii (plante si animale), este alcatuit din miliarde de celule organizate in tesuturi si organe. Invatam la scoala ca celula este unitatea structurala si functionala a materiei vii, cu alte cuvinte cea mai mica entitate capabila de viata independenta. Daca am putea sa ne micsoram atat de mult incat sa intram intr-o celula, am vedea ca celula are o membrana (care o separa de mediul inconjurator), un nucleu (care protejeaza genomul) plus un numar de minuscule organe (echivalentul organelor corpului uman), cum sunt reticolul endoplasmic, lisosomii si altele. Fiecare are un rol distinct si impreuna colaboreaza pentru indeplinirea functiei celulei respective. Dar unde exista functie, exista si disfunctie. Astfel, s-a descoperit, in ultimii 20-30 de ani, ca fiecare organel celular se poate imbolnavi, ca diversi factori agresivi sau genetici afecteaza punctual functia unui organel celular; disfunctia organelului se rasfrange asupra celulei si mai departe asupra tesutului si organului din care face parte. Cand spunem ca suferim de ficat, de fapt celula hepatica este bolnava, cand ne imbolnavim de inima, de fapt, celulele inimii sunt afectate. Sa dau cateva exemple. Membrana celulei (ca si pielea organismelor) izoleaza spatiul intracelular si creeaza premisele vietii celulei. Alcoolul, un anestezic slab, afecteaza membrana celulara. In intoxicatia alcoolica acuta, membrana devine fluida si astfel de indivizi au o sensibilitate crescuta la medicamente. In intoxicatia alcoolica cronica, efectul este diferit: membrana devine mai rigida si mai putin sensibila la medicamente. In diabet, membrana celulara are un numar redus de receptori pentru insulina, ceea ce duce la rezistenta la insulina (diabet de tip II). Cresterea colesterolului in sange (in fractia de lipoproteine circulante) afecteaza in primul rand celulele endoteliale care captusesc vasele noastre de sange. Aceste celule incearca la inceput sa se apere prin modularea functiilor lor constitutive. Daca agresiunea colesterolului este puternica, apare disfunctia celulei, lipoproteinele carause de colesterol se acumuleaza in peretele vaselor de sange, ducand treptat la formarea placii aterosclerotice si obturarea vasului sangvin; daca vasul este in inima, are loc infarctul miocardic, daca este in creier – spasmul cerebral. Iata ca am inceput sa intelegem patologia la nivel celular si subcelular (molecular). Se asteapta de la medicina secolului XXI sa ajunga sa trateze si sa corecteze devierile de la normal ale functiei celulelor inimii, vaselor de sange, ficatului, pancreasului, creierului etc. De aceea cred ca celula este pacientul primar al secolului in care am intrat.

– Cursul s-a incheiat cu succes. Care sunt concluziile?

– Concluziile sunt simple: trebuie si merita sa continuam acest curs anual, oricat de dificil ar fi sa-l organizam. Institutul nostru, de la inceputul lui, a avut ca scop, pe langa cercetare biomedicala, sa fie un nucleu de diseminare a stiintei si de formare de specialisti. Simtim ca avem obligatia sa impartasim rezultatele noastre, sa le dam mai departe celor care vin dupa noi. Cursantii au apreciat unanim valoarea exceptionala a conferentiarilor (patru din strainatate, 16 din diferite centre universitare si de cercetare din tara, 18 din institutul nostru), a lucrarilor practice (efectuate de cercetatorii din IBPC), a organizarii deosebit de bune datorate in special unui grup de entuziasti din institut: dr. Anca Sima, drd. Loredan Niculescu, drd. Cosmin Catana, asistent – Mihaela Schean. Sponsorizarea firmelor Redox, Medist SA si Dexter Com a fost deosebit de utila. Tema pentru anul viitor va ramane aceeasi, fiind inepuizabila – De la Biologia Celulara si Moleculara la Medicina Secolului XXI.

–

In ziua de 2 iulie 2003, in Sala de prezidiu a Academiei Romane, acad. Eugen Simion, presedintele Academiei Romane, a inmanat Diploma Honoris Causa profesorului Jean-Charles Fruchart de la Universitatea Lille-Franta, pentru merite stiintifice deosebite si colaborarea cu specialistii romani.

In deschidere, acad. Eugen Simion a prezentat personalitatea si activitatea stiintifica ale prof. J. Ch Fruchart, doctor in biochimie si biologie umana. A parcurs toate gradele universitare, fiind, din 1975, profesor la Universitatea din Lille. Este director al SERLIA la Institutul Pasteur si director al Unitatii de cercetare INSERM 325 la Institutul National de Sanatate si Cercetare Medicala, membru al Academiei de medicina din Paris si presedinte al Asociatiei pentru Cercetari asupra colesterolului. In 1995 i s-a conferit gradul de Cavaler al Legiunii de Onoare. In 1999 a fost distins cu Premiul Galien, cea mai mare distinctie in domeniul cercetarii medicamentelor. S-a consacrat cercetarii din biochimia lipoproteinelor, iar de curand s-a dedicat identificarii principalilor factori cu rol protector in ateroscleroza si maladiile cardiovasculare. A publicat peste 400 de studii in prestigioase reviste internationale de specialitate. Prieten al cercetatorilor romani, prof. J. Ch. Fruchart a semnat un protocol de colaborare intre Institutul Pasteur din Lille si Institutul de Biologie si Patologie Celulara -Nicolae Simionescu- (IPBC) al Academiei Romane si a initiat o retea de cardiologie in Bucuresti pentru testarea unor medicamente noi, produse prin metode de biotehnologie moderna si testate petru efectele lor la nivelul genelor.

Prof. J. Ch. Fruchart a multumit pentru distinctia primita, pe care o considera un semn al bunelor relatii dintre Romania si Franta. In continuare, a apreciat inalta tinuta stiintifica si profesionala a Institutului condus de acad. Maya Simionescu, exprimandu-si, totodata, hotararea de a initia un schimb de cercetatori si o colaborare concreta pe anumite teme, pentru ca cercetarea de aici este cu totul exceptionala.

L-am rugat pe distinsul oaspete sa ne impartaseasca impresiile despre aceasta editie a Cursului postuniversitar organizat de IBPC, centru de excelenta al Comunitatii Europene, la care a participat ca profesor-invitat.

Cursul organizat de acad. Maya Simionescu, director al Institutului -Nicolae Simionescu-, a fost de tinuta stiintifica foarte inalta, reunind specialisti romani de prestigiu din domeniu, tineri cercetatori si conferentiari-invitati de tinuta internationala. A fost foarte important si pentru ca a reusit sa asocieze conferinte teoretice cu demonstratii practice in tehnologii modern de varf. De exemplu, tehnologiile pentru amplificarea genelor (PCR cantitativ). Cursul este comparabil cu cele din Europa si SUA. Sunt de-a dreptul impresionat de valoarea stiintifica a cercetarilor din acest institut.

– Extinzand, cum apreciati cercetarea stiintifica romaneasca din domeniul cardiologiei?

– In acest domeniu, cercetarea romaneasca este foarte dinamica, bineinteles in functie de mijloacele financiare de care dispune. Cunosc mai bine echipa de la Institutul condus de acad. Maya Simionescu si pot spune ca aici se desfasoara o cercetare de nivel european.Ca centru de excelenta al Comunitatii Europene, desi cu mai putine mijloace, are o activitate de cercetare din ce in ce mai dinamica si din ce in ce mai internationala. Cred ca este foarte important ca prin aceste contracte internationale, tinerii cercetatori pot pleca si se pot reintoarce in tara, fiindca expatrierea este o mare problema. Ceea ce se face aici este demn de tot respectul si admiratia. Institutul condus de acad. Maya Simionescu a reusit sa formeze o echipa internationala recunoscuta.

– Care este impactul acestor cercetari asupra medicinii clinice?

– Este un impact major. Medicina contemporana – clinica, cardiologia sau endocrinologia – nu poate face prea mult fara a cunoaste biologia moleculara, fiindca medicamentele sunt cele create de biologia moleculara. Fara a cunoaste bine functiile nu se poate conduce un tratament corect.

– In aceste conditii, ce putem spera?

– Este un domeniu cu totul exceptional, deoarece in Romania, din nefericire, ca si in alte tari din Europa, multi oameni sufera de accidente ale unor maladii cardiovasculare. Multi tineri mor de embolie cerebrala, de arterita. Speram sa prevenim aceste afectiuni printr-un alt mod de viata si, de asemenea, prin medicamente. Este sigur ca medicamentele de astazi ca si de maine sunt ale biologiei moleculare. Astazi nu se poate lucra bine in medicina, fara a cunoaste cum se petrec lucrurile la nivel celular si molecular.