Republica Moldova se scaldă încă în ape tulburi între UE și Uniunea Euroasiatică

Chiar dacă Republica Moldova și-a consolidat recent drumul european la summitul Parteneriatului Estic, iar la nivel oratoric se vorbește de „ireversibilitate”, în calea sa pot apărea pericole la fiecare cotitură. Fie că vorbim despre unele interne, fie că vorbim despre interese externe, Chișinăul se află pe un fir foarte subțire al echilibrului din punct de vedere politic iar alianța pro-europeană de peste Prut și-a evidențiat de multe ori lipsa de coeziune internă. Pentru guvernanții de la Chișinău va fi tot mai dificil să-și concretizeze politicile în condițiile în care Republica Moldova rămâne cea mai săracă țară din Europa, cu un salariu mediu de circa 200 de euro, marea majoritate a forței de muncă fiind plecată în afara țării și o scădere la mai puțin de 50% la euro-entuziasmului în rândul populației. În tot acest timp, Partidul Comunist din Republica Moldova (PCRM) și-a formulat deja oficial politică anti-europeană, orientată spre Uniunea Euroasiatică, al cărei lidership este clamat de la Moscova. Chiar dacă anul 2013 s-a finalizat cu un succes prin parafarea Acordului de Asociere la UE, începutul de an nu a fost deloc unul lipsit de tulburări politice chiar în rândul fragilei alianțe pro-europene. Făcând o scurtă retrospectivă, anul 2013 a debutat cu un scandal imens care a dus la ruperea alianței pro-europene, demiterea Guvernului Filat și periclitarea relației cu UE. Totul a plecat de la o partidă obișnuită de vânătoare la care au participat însă mai mulți funcționari, politicieni, magistrați și oameni de afaceri și la care, din întâmplare, după câte se pare, a fost împușcat mortal un om.

„Vânătoarea domnească”

Accidentul de vânătoare s-a petrecut la sfârșitul anului 2012, în raionul Fălești, în apropierea graniței cu România, la eveniment participând oameni de afaceri, au participat procurorul general de atunci, șeful Agenției Moldsilva, președintele și vicepreședintele Curții de Apel (o importantă instanță de judecată) și alte personalități din viața publică a țării.  De aici și denumirea generică de „vânătoarea domnească”. Inițial, denunțătorul acestui incident l-a acuzat pe fostul procuror general Valeriu Zubco, cum că el ar fi fost cel care a rănit mortal un om de afaceri, dar ulterior vina a fost asumată de vicepreședintele Curții de Apel Gheorghe Crețu. Povestea s-a lăsat cu mai multe demiteri și demisii. La mijlocul lunii februarie, fostul premier Vlad Filat a cerut imperativ celorlalte două partide care formau AIE – PL și PD – negocierea unui nou acord pe noi baze. Dorința lui Filat a fost respinsă iar prim-vicepreședintele Parlamentului, Vlad Plahotniuc, un influent politician și om de afaceri, a fost demis din această demnitate. Ca urmare, partidul acestuia – PD – a pus umărul la căderea guvernului Filat (PLDM) sub acuzații de corupție. Vlad Filat a candidat pentru un nou mandat și a început negocierile cu celelalte două partide din fosta AIE — Partidul Democrat și Partidul Liberal. Conducerea liberalilor a anunțat din start că nu va mai vota un guvern condus de Filat iar, în consecință, mai mulți lideri ai formațiunii, inclusiv șapte din cei 12 deputați au părăsit rândurile acesteia. Chiar dacă ulterior a reușit să renegocieze cu partenerii formarea unei noi alianțe, acesta a fost împiedicat să mai candideze de către Curtea Constituțională de la Chișinău. Noul Guvern a fost învestit de Parlament la 30 mai, în frunte cu Iurie Leancă și cu Igor Corman în funcția de șef al legislativului, după ce fostul președinte, liderul PDM Marian Lupu, fusese demis la sfârșitul lunii aprilie.

Succesul parțial și înmulțirea pericolelor

Toată cearta de la Chișinău a tras înapoi Republica Moldova în relația cu UE. Deși inițial se vorbea despre semnarea Acordului de Asociere cu UE la Vilnius în noiembrie, Republica Moldova a trebuit să se mulțumească doar cu parafarea documentului. Chiar dacă au rezolvat criza internă din AIE, alianța pro-europeană s-a văzut pusă în fața unui alt fenomen periculos – creșterea euroscepticismului, precum și ascensiunea PCRM în opțiunile de vot ale electoratului. Odată cu apropierea „momentului Vilnius”, PCRM a cerut dizolvarea Parlamentului și organizarea de alegeri anticipate. Ultimele sondaje de opinie îi indică câștigători pe comuniști în cazul în care în prezent ar avea loc un scrutin, PCRM depășind ca voturi actualele partide care fac parte din alianța pro-europeană. Ei optează pentru ieșirea Republicii Moldova de pe axul european și comutarea sa în sfera Uniunii Vamale Rusia-Belarus-Kazahstan. Dar nu numai cu problemele interne trebuie să fie preocupată echipa guvernamentală pro-europeană de la Chișinău, ci și cu atitudinea Rusiei față de opțiunea politică a Chișinăului. Embargo-ul comercial impus băuturilor moldovenești de către Rusia a condus la pierderi de circa 20 de milioane de dolari în doar câteva luni. Totodată, Moscova a apăsat mai tare punctele de presiune reprezentate de regiunea separatistă transnistreană și autonomia găgăuză din sudul Republicii Moldova. Vicepremierul rus Dmitri Rogozin a amenințat Chișinăul că ar putea pierde regiunea separatistă transnistreană, iar demersurile de recunoaștere a independenței din partea autorităților separatiste de la Tiraspol și tensiunile în Zona de securitate s-au intensificat. Tot acest fundal socio-politic volatil nu poate fi echilibrat decât de măsuri economice concrete ale Bruxelles-ului. Unele care să se resimtă în calitatea imediată a vieții cetățenilor de peste Prut, concomitent cu investițiile din zona reformei justiției și anti-corupției. Scenariul cel mai fericit în acest sens ar fi ridicarea vizelor cetățenilor moldoveni pentru UE cât mai devreme față de sfârșitul anul viitor, atunci când sunt programate alegeri parlamentare la Chișinău. La fel, România trebuie să-și grăbească ajutorul energetic către Republica Moldova prin gazoductul Ungheni-Iași și liniile de înaltă tensiune, în condițiile în care Rusia a făcut o ofertă tentantă Ucrainei și a redus recent cu o treime prețul la gazele rusești. După scenariul ucrainean, este de asemenea greu de imaginat că Rusia nu-și va folosi toate pârghiile în scopul atragerii Republicii Moldova în noua arhitectură politico-economică al cărui lidership și l-a asumat deja.