Presedintele Venezuelei, Hugo Chavez, a propus unificarea tuturor companiilor petroliere din American Latina. Ce ascunde aceasta idee: preconizatul -OPEC latino-american- ar trebui, pe de o parte, sa consolideze pozitia Venezuelei pe piata mondiala a -aurului negru-, iar pe de alta, sa intareasca autoritatea lui Chavez in lupta cu dusmanii interni. Pe acest fundal, conducerea interimara a Irakului a anuntat ca intentioneaza sa incheie cu firme occidentale noi contracte petroliere de export.
Chavez si-a dezvaluit planurile in timpul recentei sale vizite in Argentina, subiectul regasindu-se, prin urmare, pe agenda discutiilor cu reprezentantii tarii gazda, inclusiv cu seful statului. Oricum, Chavez s-a aratat plin de sperante in privinta realizarii gandurilor sale, descriind viitorul in culori dintre cele mai atragatoare. Cifrele statistice insa ofera un cu totul alt tablou. Potrivit aprecierilor expertilor de la British Petroleum, America Latina detine aproximativ 14,1 miliarde tone de petrol, ceea ce inseamna 9,4 la suta din rezervele mondiale, spre deosebire de cele 65,5 procente cat revine Orientului Mijlociu.
Marele avantaj al latino-americanilor rezida din faptul ca unitatile lor industriale de prelucrare a titeiului sunt de cateva ori mai aproape de Statele Unite decat cele din statele arabe. Un atu care va fi exploatat la maximum. Mai ales ca, potrivit prognozelor oficiale, in 2005 productia de petrol va creste, in tarile Americii Centrale si de Sud, pana la 12,4 milioane barili pe zi, dublu fata de indicatorii actuali. Principalul beneficiar fiind SUA. Daca ideea lui Chavez va prinde viata, el va putea pretinde, in calitatea lui de sef al celui mai mare stat-producator de petrol din regiune, controlul asupra tuturor fluxurilor de titei din America Latina spre SUA. In schimb, aparitia unui cartel sud-american al petrolului nu va afecta pozitia Organizatiei tarilor exportatoare de petrol (OPEC) si nici politica de preturi promovata de aceasta. Ca este asa o demonstreaza indiferenta afisata de piata petrolului fata de interventia liderului venezuelean.
Nu acelasi lucru se poate spune despre Irak, unde ultimele acte de sabotare a conductelor petroliere au aruncat, pur si simplu, in aer preturile mondiale la -aur negru-, care au depasit, la New York, bariera de 30 de dolari barilul. Ulterior, cursul a revenit, oarecum, la normal, apropiindu-se de limita superioara a coridorului stabilit de OPEC, de 22-28 de dolari barilul, dar dependenta lui fata de evenimentele din Irak ramane ridicata. Iar cresterea cotei petrolului irakian pe pietele internationale are darul de a tulbura apele in interiorul cartelului. In special daca noii lideri de la Bagdad nu vor dori sa respecte disciplina OPEC, ignorand cotele de productie fixate de organizatie pentru tarile membre. In moment de fata, Irakul extrage zilnic 700.000 de barili de petrol, nivel care ar trebui, in octombrie sa ajunga la 1,5 milioane, iar in decembrie la 2 milioane de barili. Astfel ca, in aprilie anul viitor, productia irakiana de petrol sa atinga 2,8 milioane de barili.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
