Romania, sub regimul Iliescu

Incepand cu 20 august a.c., Partidul Democrat a demarat o serie de dezbateri politice in orase importante ale tarii, impreuna cu reprezentantii societatii civile, ai sindicatelor, ai ONG-urilor, cu personalitati ale vietii publice, cu reprezentanti ai lumii politice, ai partidelor democratice din opozitie si cu participarea zonala a liderilor PD. Dezbaterile raspund temelor lansate de catre presedintele Traian Basescu in Scrisoarea deschisa adresata presedintelui Iliescu, pe 4 august 2003. Primele dezbateri au avut loc la Constanta, Timisoara, Iasi, Cluj si Ploiesti. Pe 26 august, democratii vor fi prezenti la Craiova, pe 27 august la Brasov, pentru ca in 28 august, la Bucuresti, Organizatia de Tineret a PD sa organizeze dezbaterea. Scrisoarea deschisa a lui Traian Basescu este o pledoarie pentru aparitia unei noi generatii in lumea politica romaneasca. Momentul final al acestei veri in care PD va aborda problematica scrisorii deschise va fi Conferinta Nationala Anuala, din 29 august, de la Bucuresti.

Presedintele si preceptele lui staliniste

Regimul Iliescu din perioada 1992-1996 nici nu putea, nici nu voia ca Romania sa se integreze in NATO sau in UE. Fara indoiala, Statele Unite si alte tari apusene au acceptat rezultatele alegerilor din 2000, incercand sa lucreze cu guvernantii alesi, pentru a pastra, cat a fost posibil, o continuitate in relatiile Romaniei cu Occidentul. Integrarea Romaniei in NATO si Uniunea Europeana nu este conceputa in Occident ca o favoare facuta Bucurestiului, ci, intr-o buna masura, ca o evolutie ceruta de interese strategice, politice si economice precis conturate in aceasta regiune a globului. Romania trebuie sa demonstreze insa ca este acea tara care se dovedeste apropiata valorilor si intereselor Occidentului, un aliat loial si credibil. Ca guvernanti ai unei asemenea Romanii, liderii PSD, in frunte cu Ion Iliescu, mai au de lucrat la imaginea lor. Sau poate ca Ion Iliescu ar face bine sa-si recunoasca incapacitatea de a se adapta la standardele europene, de a aplica valorile democratiei. Expresia debitata de actualul presedinte, ajunsa deja celebra, ca -nu poate exista democratie decat originala-, demonstreaza inca o data, daca mai era nevoie, ca educatia lui stalinista nu-i permite sa adere la civilizatia occidentala. Credem ca actualul regim nu vrea ca Romania sa fie o tara democratica si prospera, pentru ca forta lui sta in dependenta romanilor de guvernantii si de magnatii de carton ai PSD. Credem ca Iliescu nu vrea, de fapt, nici integrarea in NATO, dar s-a resemnat dintr-o suma de motive, de la recunoasterea faptului ca nu se poate opune fatis vointei unanime a romanilor pana la noua orientare de la Kremlin, unde Putin militeaza pentru o alianta ruso-americana. Un presedinte care a reusit sa scoata Romania de pe orice harta a Europei unite, care a transformat integrarea Romaniei dintr-un proces firesc in cea mai dificila problema a organismelor europene si euro-atlantice, ar trebui, citand din clasicii propriului partid, sa faca -ciocu* mic-.

Slobodan Milosevici catre prietenul sau Ion Iliescu

-Ma bucur foarte mult ca am ocazia sa-l salut pe vechiul nostru prieten, domnul Ion Iliescu, presedintele Romaniei. Consider ca am avut o discutie foarte amanuntita, bogata in continut, care s-a referit la toate aspectele relatiilor noastre atat bilaterale, cat si ale celor din cadrul regiunii in care ne aflam. Avem un grad foarte inalt de intelegere reciproca. As spune chiar ca avem pozitii identice-. Belgrad, 17 mai 1996

Asa suna discursul criminalului Milosevici, dupa vizita prea bunului sau prieten Ion Iliescu. Dupa ce au pierdut alegerile din 1996, reprezentantii regimului PDSR, in frunte cu protagonistul lui, senatorul Iliescu, nu si-au mai pus nici macar stavila gurii si s-au dezlantuit intr-un discurs vehement antioccidental. In vreme ce membrii coalitiei negociau cu toate oficialitatile NATO si UE integrarea in structurile euro-atlantice, presedintele celui mai important partid de opozitie, Ion Iliescu, facea vizite fastuoase la Belgrad, era primit cu toate onorurile de Milosevici si era premiat de echivalentul sarb al Fundatiei Romania Mare. Nu ne putem aminti nici un moment in care opozitia din anii 1996-2000 sa fi facut cel mai mic gest de sustinere a interesului national, in schimb, amintirea violentei dezlantuiri antioccidentale din timpul conflictului din Kosovo rasuna si azi in memoria noastra. Inainte de alegerile din 2000, Iliescu si sluga lui, Adrian Nastase, au facut spasite vizite in SUA, promitand ca, daca vor fi alesi, vor deveni (peste noapte) sustinatori ai NATO. Din simpatizant al regimului criminal al lui Milosevici, cand NATO intervenea in forta pentru a stopa atrocitatile in masa din Kosovo, Iliescu devine omul care aduce Romania in NATO. Transformarea aderarii Romaniei la Alianta Nord-Atlantica in spectacol electoral revendicat de Iliescu ii jigneste pe toti cei care, prin eforturi sustinute si responsabile, au contribuit la realizarea acestui ideal.

Ion Iliescu poate sa-si asume, in schimb, grozavia traficului cu carburant din Clisura Dunarii, pe timpul embargoului impus Iugoslaviei, in anii 1995-1996. Faptul ca si-a batut joc de acest embargou, faptul ca a pus bazele contrabandei cu combustibil, faptul ca ani la rand a atacat agresiv in discursuri structurile euro-atlantice, faptul ca astazi isi asuma in exclusivitate aderarea Romaniei la NATO dovedesc duplicitatea discursului actualului presedinte. Oricum, Ion Iliescu a declarat public ca in ceea ce priveste aderarea la NATO, aceasta nu va aduce avantaje Romaniei, dar va constitui un moment important din punct de vedere psihologic: -Integrarea in NATO nu o sa ne aduca avantaje, ci, dimpotriva, va trebui sa alocam pentru armata 2% din PIB. Dar, psihologic, este un pas important – intram in randul lumii-. Ion Iliescu demonstreaza ca, impreuna cu PDSR, practica politica de prostitutie. In consecinta, Iliescu deplangea starea de arest a tovarasului Milosevici, dar se lepada de el ca de dracul: -Arestarea lui Milosevici este o decizie politica corecta, singura care permite deblocarea situatiei din Iugoslavia-.

-Le Monde-, despre contrabanda cu benzina la romani

Pe masura ce te apropii de frontiera dintre Romania si Iugoslavia, te izbeste mirosul de benzina. Coada de masini se intinde pe kilometri buni, pana la vama sarba. Ne aflam aici, ne aflam in inima traficului cu benzina pe care romanii il practica cu frenezie. Supranumiti -embargonauti-, acestia transporta benzina la vecinii lor sarbi, fara incetare, de la inceputul loviturilor aeriene NATO. Contrabanda cu benzina a inflorit pe timpul embargoului decretat de ONU impotriva Iugoslaviei, in 1992. Bunavointa regimului fostului presedinte Ion Iliescu, un apropiat al lui Milosevici, permitea acest lucru. Asa comenta ziarul francez -Le Monde- traficul initiat si incurajat fara rusine de Ion Iliescu in Clisura Dunarii.

Gafa politica si mizerie electorala

Iliescu si Holocaustul

Criza diplomatica fara precedent provocata de consideratiile presedintelui Ion Iliescu privind Holocaustul arunca Romania intr-o disputa internationala care afecteaza grav demersul european al tarii. Presa din Israel l-a comparat pe Iliescu cu extremistul austriac Jorg Haider, presedintele Moshe Katsav cere urgent clarificari privitoare la pozitia Romaniei in problema Holocaustului, iar noua nu ne ramane altceva de facut decat sa ne intrebam: a fost o gafa sau o incercare mizerabila de a atrage electorat cu apucaturi extremiste? Daca a fost gafa, presedintele Romaniei trebuie sa raspunda in fata tarii si in fata Europei pentru lipsa de discernamant politic. Mai mult, trebuie sa raspunda in fata legii. Ordonanta nr. 31/2003 condamna negarea Holocaustului cu inchisoarea.

Balbaielile comunicatorilor lui Ion Iliescu

Comunicatele de presa lansate de Administratia Prezidentiala referitoare la acest scandal, in care a fost tarata Romania, s-au intrecut in justificari si precizari lamentabile, pline de erori si prejudecati, in incercarea disperata de a acoperi lipsa de responsabilitate politica a personajului Ion Iliescu.

Alianta Civica a manifestat vehement impotriva deserviciilor aduse Romaniei de Ion Iliescu prin negarea Holocaustului: -Ion Iliescu nu este un reformist, ci un abil incurajator si sustinator al nostalgicilor, aberatiile rostite de el si care fac un imens rau Romaniei il ajuta, din pacate, din punct de vedere electoral-.

Incalcarea legii

Ingrijorati de reactiile provocate, comunicatorii lui Ion Iliescu au compus un comunicat in care, fara sa retracteze afirmatiile anterioare, incearca o solutie de musamalizare a situatiei create. Ce apare ca un fapt paradoxal este discursul in contrasens cu pozitia guvernului. Iliescu si Nastase au facut dupa anul 2000 cele mai nete declaratii privitoare la condamnarea antisemitismului. Guvernul a dat ordonanta care interzice manifestarile antisemite. La Timisoara, intr-un proces recent, un om a fost condamnat pentru ca a desenat o zvastica pe casa unor evrei, iar la Brasov, un cetatean a fost condamnat, la doi ani si jumatate de inchisoare, pentru tiparirea unor materiale legionare. Legea si-a produs efectele.

Retrocedarea proprietatilor

Iliescu ataca retrocedarea proprietatilor cu aceeasi nostalgie a anilor de glorie a Komintern-ului. -Deutsche Welle- comenta la sfarsitul lunii iulie discursul actualului presedinte: -Iliescu tuna si fulgera, la inceputul anului 2001, impotriva marii finante internationale, militand pentru pastrarea bancilor in proprietatea statului. Vechi comunist, el renunta se pare cu greu la frustrarile ilegalistului si la ideile sale privind natura proprietatii private. De altminteri, presa israeliana i-a imputat si reticenta manifestata fata de restituirea caselor evreilor care au emigrat in Israel-.

Despre discursul duplicitar, adaptat contextului, nu mai trebuie sa insistam, Ion Iliescu este deja cunoscut lumii intregi. Cu ocazia vizitei lui Ellie Wiesel, laureat al Premiului Nobel, supravietuitor al lagarelor naziste, Ion Iliescu aprecia ca Holocaustul trebuie analizat in toata complexitatea lui si Romania isi asuma raspunderi pentru ceea ce este de asumat si va trebui sa precizeze lucrurile.

Scandalul Costea – Iliescu

Descrierea pe scurt a faptelor, astfel cum au fost reflectate in mass-media

– Dl I. Iliescu a acceptat, in cunostinta de cauza, ca pentru campania sa electorala din 1996 sa fie utilizate materialele electorale furnizate ilicit in cantitati masive (123,436 tone, in valoare de 8,8 mil. fr. francezi: 2,1 milioane fotografii, cinci milioane calendare, 21 milioane autocolante, 100.000 brelocuri, 10.000 postere, un milion de pliante si 3,6 milioane de afise) de catre Adrian Costea, consilierul sau economico-financiar, cu complicitatea frauduloasa a directorului sau de campanie electorala Iosif Boda, a trezorierului PDSR Gheorghe Pascu, a inspectorului vamal Laurentiu Stanescu, a vamesului de la Vama Targuri si Expozitii. Acestia au fost invinuiti de savarsirea infractiunilor de instigare, respectiv evaziune fiscala, sustragere de acte vamale, fals intelectual. Prejudiciul adus statului roman ca urmare a evaziunii fiscale s-a ridicat la 5,4 miliarde dev lei

– I. Iliescu a beneficiat de finantarea campaniei sale electorale de catre A. Costea si l-a avut drept colaborator apropiat pe acest om de afaceri care a desfasurat, inainte si dupa 1996, prin diverse firme si fundatii, activitati frauduloase de spalare de bani, deturnare de fonduri, contrabanda cu motorina si benzina, astfel cum a rezultat si din concluziile instantelor judecatoresti din Franta si din Romania si din presa

– Ion Iliescu, in calitate de presedinte al statului, avea in coordonare serviciile speciale de informatii, astfel ca nu se poate prevala de faptul ca nu avea cunostinta de cele ce se intampla cu persoanele corupte din anturajul sau, revenindu-i ca atare partea sa de raspundere politica pentru tolerarea activitatilor ilicite de care a beneficiat din plin

– Neputand recunoaste public implicarea sa in achizitionarea afiselor ce purtau sigla partidului, I. Iliescu si PDSR, prin influenta politica exercitata asupra factorilor de raspundere din administratia publica centrala si din Parchetul General, au putut facilita, cu pastrarea aparentelor legale de impotrivire, recuperarea, chiar si cu -o dobanda- substantiala, a unei parti din c/val. materialelor electorale, prin plati indirecte din bugetul public in valoare de 11 milioane dolari

Fapte, responsabilitati si concluzii privindu-l pe Ion Iliescu

Ion Iliescu, in calitate de presedinte al Romaniei, a beneficiat direct si cu buna stiinta de finantarea ilicita a campaniei sale electorale din 1996, prin acolitii sai, finantare care provenea din afaceri ilicite cu importuri de motorina, din credite neperformante, sponsorizari si din alte operatii ilicite ale Bancorex, care au contribuit la devalizarea acesteia, finantari ilegale din fonduri BIRD, deturnari de fonduri, evaziune fiscala etc. Ulterior, prejudiciul ramas de acoperit de catre Ion Iliescu si PDSR a fost recuperat, cu dobanda substantiala, de fostul consilier al acestuia Adrian Costea, indirect, prin interpusi, din bugetul public, ca urmare a unor inginerii financiare si a unor hotarari judecatoresti care au acordat despagubiri unei firme cu relatii de afaceri ca ceea la care patron era Adrian Costea.

Fata de cele mentionate, in sustinerea carora stau marturie dovezile administrate in cauzele judiciare instrumentate atat de autoritatile judiciare romane, cat si de cele din Franta, evidentiate pe larg si de mass-media din tara si strainatate, rezulta falsitatea si demagogia imaginii de om -cinstit- cu care dl I. Iliescu a tot incercat sa pacaleasca o natiune intreaga.

Mai mult, chiar si atunci cand evidentele fraudelor nu le mai putea ignora, domnia sa le-a apreciat public ca fiind minore sau cu iz electoral, ori cu prejudicii insignifiante, dand inca o data dovada caracterului sau duplicitar, intre aparenta de aparator al legalitatii si luptator anticoruptie si realitatea interesului sau major de mentinere a puterii si apararea intereselor de grup ale acolitilor sai.

Lista persoanelor si institutiilor interesate si/sau implicate

Afacerea albumul Eterna si fascinanta Romanie:

– Razvan Temesan – fostul presedinte Bancorex, banca implicata in operatiunile lui A. Costea

– Adrian Costea, director executiv al Editurii Group Satonage Edition (GSE) – Paris, a tiparit albumul Eterna si fascinanta Romanie

– Viorel Hrebenciuc, fostul secretar general al guvernului Vacaroiu, care a semnat contractul de sponsorizare, nr. 281/6.03.1994, a SGG de catre Bancorex, de 3,5 mil. dolari, majorat ulterior, la 7.11.1996, la 5,8 mil. dolari. Pretinsa sponsorizare, cu scopul declarat de tiparire a albumului, in 97.000 exemplare (doar 10.000 fiind tiparite pana in anul 1998), a servit in realitate actiunii de tiparire de materiale electorale pentru PDSR

– Mihai Ungheanu, adjunctul secretarului general al guvernului Vacaroiu

– Dan Nicolae Fruntelata, secretar de stat la Departamentul Informatiilor publice

Afacerea afise electorale:

– Adrian Costea, prin GSE, a furnizat materialele electorale PDSR

– Pusi sub invinuire de Parchetul General – Sectia anticoruptie:

(i) Laurentiu Stanescu, inspector vamal la Vama Bors, pentru sustragerea de documente vamale (volete TIR ce trebuiau inchise dupa platirea taxelor vamale si a TVA);

(ii) Gheorghe Pascu, trezorierul PDSR, care a semnat de primirea materialelor electorale pe facturile SGS;

(iii) Anton Theodor, vamesul detinator al stampilei 0185, de la Vama Targuri si Expozitii, care a inchis cercul ilegalitatii tranzitului afiselor prin adeverirea in fals, prin stampilarea voletelor TIR, a achitarii taxelor;

(iv) Iosif Boda, directorul campaniei electorale a lui I. Iliescu, pe perioada august – noiembrie 1996, pentru instigare la evaziune fiscala;

– Teodor Melescanu, in calitate de fost ministru de externe, a aprobat numirea lui A. Costea in functia diplomatica de consilier pe probleme financiar-economice al presedintelui I. Iliescu, la cererea expresa a acestuia din urma;

– Avocatul francez Zirah, avocatii romani Toma Dragomir si Roibu, aparatorii lui I. Iliescu si ai PDSR in procesul de la Tribunalul de Mare Instanta de la Paris, dintre acestia si GSE, prin Adrian Costea, pentru pretentiile ultimului de recuperare a c/val. afiselor si a altor materiale de propaganda livrate, de 8,8 mil. fr. francezi.