– Stimate domnule academician Valeriu D. Cotea, veniti din Iasi, oras incarcat de atat de valoroase traditii si in domeniul caruia v-ati consacrat.
– Asa si este. In domeniul stiintelor agricole, in care activez de peste jumatate de veac, cetatea noastra se mandreste cu Ion Ionescu de la Brad, care in 1871, la cinci ani de la infiintarea Societatii Literare Romane, figura printre membrii ei. As aminti ca pe plafonul aulei Universitatii Tehnice iesene, din cele zece medalioane de personalitati (Eminescu, Creanga, Kogalniceanu, Alecsandri s.a.) doua sunt ale lui Ion Ionescu de la Brad (1818-1891) si Haralambie Vasiliu (1880-1951). Despre Ion Ionescu de la Brad trebuie spus ca insusi Eminescu pretuia lucrarile lui stiintifice, subliniind ca sunt -scrise cu totul in limba si-n maniera de a gandi a poporului-, redactate -in limba buna, pe placul taranului si al tuturor-. Daca lui Ion Ionescu de la Brad ii revine, printre altele, si meritul de a fi predat primele cursuri de stiinte agricole la Academia Mihaileana, celui de-al doilea, in a carui opera acad. Cristofor I. Simionescu a vazut -un graunte de geniu-, i se atribuie cinstea de a fi printre cei dintai chimisti din lume care au imaginat configuratia moleculara a substantelor proteice. Se cuvine sa mai adaugam si ca el este ctitorul invatamantului agricol universitar romanesc (Iasi, 1906). Pentru aceste merite, acad. David Davidescu a propus ca Haralambie Vasiliu sa fie ales, in 1990, membru post-mortem al Academiei Romane.
– Cum apreciati situatia actuala a agriculturii in tara noastra?
– Intrebarea pe care mi-o puneti ma duce in trecut. De ce? Pentru ca inca de cand eram elev la scoala primara, am invatat ca Romania era asemuita, la sfarsitul secolului al XIX-lea, cu o Japonie a Europei sau cu o Belgie a Orientului. Cu vreo douazeci de ani in urma, cand am fost in Italia, un coleg, profesor de oenologie la Piacenza, mi-a prezentat un manual de geografie din perioada interbelica in care Romania, prin bogatiile sale din subsol (petrol, carbune, sare etc.), era trecuta printre primele de pe continentul nostru, iar din punct de vedere agricol era considerata o Californie a Europei. Intrebarea ma mahneste profund insa cand ma gandesc ca agricultura in prezent este ca un bolnav aflat in sala de reanimare, caruia nu orice interventie ii poate fi salutara. Mai mult decat atat, cred ca responsabilitatea pentru ridicarea agriculturii la potentialul natural al conditiilor din tara noastra trebuie asigurata la toate nivelurile, insotita si chiar protejata de umbrela vointei politice. Dupa parerea mea, insanatosirea agriculturii poate contribui esentialmente la iesirea din impasul in care se afla economia nationala. Cand se va intelege in cercurile legislative si decizionale ca reconsiderarea economica si, implicit, morala a poporului roman nu se poate face fara agricultura, atunci, si numai atunci, vom putea spune ca s-a facut ceea ce se cuvine pentru a iesi din situatia grava in care ne aflam.
– Am participat la numeroase manifestari stiintifice consacrate agriculturii, unde au fost facute analize profunde, s-au propus solutii, dar nu am auzit ca ele sa fie receptate dincolo de cercul specialistilor.
– Nici eu n-am auzit! E bine sa semnalam insa ca la Academia Romana si la Academia de Stiinte Agricole si Silvice (ASAS), al carei presedinte este prof. dr. Cristian Hera, membru corespondent al Academiei Romane, au avut loc mai multe dezbateri. Dintre acestea, amintesc pe cea din octombrie 2001, privind Folosirea rationala si conservarea solurilor romanesti, si pe cea din mai 2003, relativ la Problemele actuale ale agriculturii in contextul intergrarii europene si a globalizarii. Le invoc acum, fiindca la ambele a participat dl Ion Iliescu, presedintele tarii. Cu deplina intelegere a situatiei dramatice prin care trece agricultura, domnia sa a subliniat ca in acest domeniu n-ar trebui sa existe interese de partid; solutiile ar trebui sa priveasca intregul situatiei, caci de aceasta depinde rezolvarea multor probleme. Personal, gandesc ca se vor mai gasi si alte personalitati politice, voci si condeie autorizate dispuse sa se aplece cu intelegere la cei care trudesc si care, nu rareori, sunt uzi pe deasupra de ploaie, iar pe dedesupt de sudoare. Imi face placere sa pronunt numele unor parlamentari, precum acad. Ioan Paun Otiman, profesorii Anghel Stanciu si Gheorghe Buzatu care, deseori, au ridicat si sprijinit numeroase probleme legate de stiinta si practica agricola romaneasca.
– Credeti ca Academia Romana ar putea juca un rol si mai activ?
– Raspunsul nu poate fi decat un -da- categoric. Ma exprim asa, gandindu-ma ca Dimitrie Gusti care, pe cand era presedinte al Academiei Romane (1944-1946), a subliniat, citez din memorie, ca institutia academica -trebuie sa fie un mijloc superior si dezinteresat de indrumare si progres in viata materiala si spirituala a neamului, o pastratoare a continuitatii si statorniciei muncii cultural-stiintifice si productive in toate domeniile-. In prezent, poate mai mult decat oricand, Academia Romana isi indeplineste acest rol cu inalta competenta. Ca presedinte, acad. Eugen Simion a tras numeroase semnale de ingrijorare, luand chiar unele masuri. Dintre acestea, un rol prioritar il are pregatirea programului de Evaluare a Starii Economiei Nationale (ESEN). Domnia sa, in calitate de coordonator general, si acad. Todorel Postolache, coordonator executiv, impreuna cu alti academicieni si specialisti din toate domeniile, au pregatit deja un program din perspectiva integrarii Romaniei in UE. Membrii Sectiei noastre, deosebit de preocupati de situatia stiintei si practicii agriculturii romanesti, au prezentat numeroase solutii in ideea ca, salvand agricultura, salvam tara.
– Sunteti optimist? Credeti ca se va face ceva?
– In masura in care politicienii tarii vor apela la valorile spiritualitatii nationale, de care Romania nu duce lipsa, am convingerea ca ne vom putea gospodari si singuri, tinand seama de reglementarile Uniunii Europene. In decursul istoriei, n-am dat noi destule dovezi de vrednicie, inclusiv in economie? De ce n-am face o asemenea proba si acum cand se impune cu stringenta?
– Ca expert, apoi ca presedinte al grupului de experti, presedinte al Comisiei de Oenologie si vicepresedinte al Oficiului International al Viei si Vinului (OIV), organism interguvernamental cu sediul la Paris, ati reprezentat Romania la numeroase manifestari stiintifice internationale. Cum este apreciata cercetarea stiintifica romaneasca din acest domeniu?
– E adevarat, am avut sansa sa vin in contact, vreme de mai bine de un sfert de secol, cu oenologi din intreaga lume. Marturisesc ca aceasta sansa mi-a solicitat un efort deosebit, deoarece, in mediul in care lucram, responsabilitatea era foarte mare, cu atat mai mult cu cat la asemenea manifestari tehnico-stiintifice (congrese, simpozioane, colocvii etc.) multe lucrari proveneau din laboratoare supertehnologizate. Marturisesc, de asemenea, ca traiam si momente de mandrie atunci cand colegi din alte tari (SUA, Franta, Italia, Germania, Spania, Uruguay, Argentina, Republica Sud-Africana, Iran, URSS etc.) citau din lucrarile unor romani ca Gherasim Constantinescu, Teodor Martin, Stefan Teodorescu, Gheorghe Ghimicescu, Mircea Oprean, Martian Cotrau, Milu Oslobeanu s.a. – adevarati ambasadori ai stiintei viti-vinicole romanesti.
– Ca specialist si nu numai, ce definitie dati vinului?
– Stiintific, definitia vinului nu poate fi alta decat cea data de O.I.V. in Lexique de la vigne et du vin, dupa care ,-vinul este bautura rezultata exclusiv din fermentatia completa sau partiala a strugurilor sau a mustului de struguri proaspeti-. Este un produs natural autentic, cu numeroase componente benefice sanatatii, considerat de unii un adevarat medicament. S-a constatat, de exemplu, ca mortalitatea cauzata de bolile cardio-vasculare este mai scazuta in tarile in care se consuma vin, fata de cele in care se consuma bauturi tari. Si aceasta, intrucat, pe de-o parte, vinul contine de circa patru ori mai putin alcool, iar pe de alta parte, bauturile tari (obtinute prin distilare) sunt lipsite de elementele benefice pe care le ofera vinul. Cu alte cuvinte, vinul contine alcool, dar alcoolul nu contine vin!
– Contine insa elementul… adevar.
– In vino veritas se stie de mult. Actionand asupra organismului, caruia ii furnizeaza un anumit tonus, vinul face ca oamenii sa fie mai deschisi, mai inclinati spre sinceritate, spre adevar, stimuleaza gandirea, imaginatia si creatia. As adauga ca, adesea, ceea ce nu se poate rezolva prin confruntari, se solutioneaza la un pahar cu vin, luat insa cu cumpatare. El bucura pe cei mai multi, de la paracliser la patriarh, de la opinca la vladica, de la sarac la bogat, de la soldat la imparat. Nu exista dusmani sau prieteni ai vinului. Exista doar consumatori rationali, insa, din pacate, si irationali. De aceea, omul in fata vinului trebuie sa se comporte ca un stapan, nu un rob al acestuia.
– Poate ca acesta este adevarul din vin.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
