Violatorii, Pastorul și „Ardelenii”

Săptămâna trecută, chiar de Valentine’s Day, doi tineri adolescenți italieni, un băiat și o fată, au trăit coșmarul vieții lor. Au avut ocazia să afle ce înseamnă violența și brutalitatea unor fiare maghiare. Cei doi au fost agresați în Roma, în cartierul Appio Latino, după care au fost duși cu forța pe un teren viran din Parcul Caffarella. Aici, tânăra de 14 ani a fost violată, iar prietenul acesteia, de 16 ani, a fost călcat în picioare și apoi legat, după care cei doi tineri au mai fost și jefuiți de către doi conaționali de-ai lui Lazslo Tokes, președintele de onoare al UDMR și conducător din umbră al Partidului Civic Maghiar.
Brutele, violatorii de la Roma, se numesc Isztojka Loyos și Karol Racz și sunt maghiaro-țigani de origine, așa cum era și Romulus Mailat – primul „român“ care a făcut vâlvă în Italia. Și cei care l-au asasinat pe Marian Cozma la Veszprem fac parte din același neam.
În Ardeal, există peste 200.000 de țigani care, la recensăminte se declarau „maghiari“ și care sunt votanți-cheie pentru UDMR deoarece, fără voturile lor, nu ar mai avea loc în Parlament mogulii partidului etnic. Cei doi violatori unguri sunt ardeleni din județul Brașov, din satul Jasz, unde, la ultimul recensământ, cea mai mare parte a țiganilor s-au declarat „maghiari“.
În aceeași zi în care tinerii adolescenți italieni cădeau pradă satrapilor maghiari, europarlamentarii UDMR Sogor Csaba și Iuliu Winkler au înaintat Președintelui Parlamentului European, Hans-Gert Pöttering o Petiție adoptată la adunarea de la Sfântu Gheorghe din 8 februarie 2009, care conține cele mai dure și grave acuzații auzite vreodată la Bruxelles împotriva României.
Laszlo Tokes, candidat pe primul loc pe lista comună UDMR-PCM pentru alegerile europarlamentare din 10 iunie, accentuînd punctele de vedere UDMR conținute în Petiție, a afirmat public că maghiarii sunt supuși unui „genocid pașnic“. Pastorul a reclamat, anul trecut,  pe adresa președinției, lipsa „reprezentărilor adecvate“ la adresa maghiarilor din România, cerându-i oficial președintelui României angajarea la Cotroceni a Smarandei Enache, vicepreședinte PNL și fostă activistă PCR. Tokes cerea pentru Smaranda un fel de post de comisar însărcinat cu sporirea privilegiilor minorității maghiare. Pentru cine nu își mai aduce aminte de martie 1990 și de românul Cofariu, căsăpit de unguri la Târgu Mureș, trebuie să readucem în memorie faptul că Smarandei Enache i se datorează prezentarea acestuia ca maghiar, în presa străină, dezinformare reluată la nivel mondial.
S-a imprimat, astfel, în conștiința publică de atunci, ca și de acum, imaginea „bestialilor români, care au produs victime între maghiari (sau italieni)“. Faptul că ulterior s-a dovedit că victima a fost românul Cofariu nu s-a mai aflat, așa după cum, astăzi, nu s-a aflat și comentat nici măcar în presa română faptul că actualii criminali sunt (și) de origine maghiară.
Dezinformarea tip „Smaranda Enache“ a funcționat și acum, după 20 de ani de la evenimentele din martie 1990. Agresorii violatori de la Roma – Isztojka Loyos și Karol Racz, au fost desemnați drept români, deși se vedea foarte bine după nume că sunt unguri. Calificarea lor drept țigani este superfluă câtă vreme nimeni nu a putut produce un „țiganometru“ care să identifice nivelul de sânge țigănesc din sânge. Pretutindeni în lume oamenii își definesc naționalitatea în raport cu limba. Numele celor două bestii de la Roma sunt nume de botez și de familie maghiare, cei doi sunt unguri înainte de toate. Unguri ca și Tokes, unguri ca și Marko Bela, unguri ca și fiul Smarandei Enache, care poartă nume ungu-resc.
Întrebarea care se pune acum, este dacă există vreo legătură între tactica hoțului care strigă „prindeți hoții“, folosită de Tokes și UDMR – acuzațiile de genocid aduse României, punerea la zid a românilor în Italia și în Europa și implicarea unor conaționali de-ai pastorului Tokes, criminali și violatori de teapa lui Mailat, Isztojka Loyos și Karol Racz în înfierbântarea campaniei antiromânești la nivel european?
În termeni tehnici, ce ni se aplică acum este un stigmat creat prin stereotipie dar și cu mijloace specifice războiului imagologic, una din „specialitățile“ celebrului teoretician italian Roger Muchielli…