Pasaje

În sfârșit, celebrul pasaj Basarab pentru care se dau lupte de vreo șapte ani a fost eliberat de ultima blocadă: Consiliul General al Primăriei Capitalei a votat aprobarea exproprierilor necesare – după ce dl Oprescu a apelat la cele mai convingătoare argumente: "fac apel să votați cu conștiința; care nu, să se ducă-n mă-sa" – iar guvernul a emis o Ordonanță în acest sens. Mult mai rapidă, criza a descongestionat circulația înaintea pasajului. În aceeași zi, guvernul a aprobat și Codurile penale și civile (la fel de întârziate) menite să ne scape de monitorizarea CE pe justiție și, conform ministrului Predoiu, să marcheze "modernizarea justiției". Întrebat dacă-și va da demisia după votarea Codurilor, așa cum a anunțat dl Tăriceanu, ministrul justiției a negat categoric: "în niciun caz nu se pune problema demisiei și nici n-am avut o astfel de discuție cu dl Tăriceanu". Prin urmare, cineva a mințit. Și cum dl Tăriceanu e cineva în țara asta, fostul premier a deplâns "nepotismul" actualului guvern ilustrat la propriu de angajarea nepoatei dlui Boc la Cancelaria unchiului – care și-a adus tot anturajul din Cluj la Palatul Victoria. Partea nostimă începe atunci când politicienii își reproșează unii altora același lucru: dl Boc, de exemplu, înfiera nepotismul anterior găsit în Corpul său de control cu doar câteva zile înainte de sosirea propriei nepoate în timp ce dl Tăriceanu deplânge ce-a practicat el însuși urcându-și finul – dl Bogdan Olteanu, el însuși un nepot celebru – pe cele mai înalte funcții în stat. La câtă ipocrizie se consumă pe tema rubedeniilor, poate că ar fi mai prudent ca demnitarii să-și pună în funcții blondele și sponsorii fiindcă măcar nu sunt rude de sânge – ci de pace și plăceri. În fond, toată lumea știe că rudele nu ți le alegi, ci le numești – iar regula respectată de persoanele de neam ales e clară: ne-am ales și ne-am ajuns! Ciocu' mic! Până la următoarea migrație electorală! Rămase cam pe dinafara cuiburilor de putere, somnoroasele păsărele din jurul dlui Iliescu s-au reunit într-un "Club de la București" unde alde Năstase, Puwak, Opaschi, Dorneanu, Solcanu și Șeuleanu își vor consuma inerțiile "reflectând asupra prezentului politic, economic, social și cultural al României". Păi, n-au reflectat destul? "Dacă cineva sugerează că acesta este partidul lui Iliescu, se înșală amarnic" – a avertizat dl Răzvan Theodorescu. Mai amarnic decât se înșală dl Iliescu? Totuși, de ce i-or fi spus club și nu cămin cultural?