Multe se pot intampla pornind de la o conversatie.
Iata ca intr-un domeniu in care pe arenele oficiale ale culturii din Romania nu se intampla nimic – dialogul dintre teologie si cinema -, in sfarsit se misca ceva. Nu la Bucuresti, ci la Iasi. Dintr-o provincie cu mari traditii, in care calmul nu impiedica cugetarea si fapta, ci, dimpotriva, le da perenitate si dreapta masura, pornesc initiative de dialog dintre Biserica si societate (vezi, de pilda, activitatea Radio -Trinitas- ori excelenta revista -Ideea crestina-), initiative temerare pentru spatiul ortodoxiei romanesti si care la Bucuresti, nu se stie de ce, se cam impotmolesc.
Mitropolia Moldovei si Bucovinei, prin Institutul cultural-misionar -Trinitas- si Institutul ecumenic -Sf. Nicolae-, a avut inspirata idee de a initia si gazdui un seminar international ecumenic de film, sub deviza Semne si teme de speranta in cinema (2-5 octombrie). Au participat reprezentantii unor organisme internationale, organisme a caror existenta atesta preocuparea crescanda a Bisericilor (in special catolica si protestanta) si societatii pentru etica si sanatatea spirituala din media si audiovizual: Asociatia mondiala pentru comunicatie crestina (WACC), Asociatia catolica pentru comunicatii audiovizuale (SIGNIS), Organizatia crestina de cinema (INTERFILM), Fundatia John Templeton. Principalii animatori ai reuniunii au fost parintele Nicolae Dascalu, consilier cultural al Mitropoliei Moldovei si Bucovinei, si reverendul Hans Hodel, presedintele Interfilm pentru Europa. Cu toate ca, din motivul unei imperfecte coordonari dintre forurile organizatoare romane si straine, mediatizarea a fost precara, fire mediatice nevazute au reusit sa-i aduca pe cei interesati la eveniment. Regizorii Nicolae Margineanu, Elisabeta Bostan, decan al Facultatii de Film din UNATC, si Mircea Sopterean, sef al catedrei Regie film al aceleiasi universitati, si criticul de film Anca Berlogea au reprezentat partea romana.
Avem foarte multa stiinta si mai putina intelepciune
Intrunirea a fost deschisa de Inalt Prea Sfintitul Daniel, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, care a subliniat importanta pe care Bisericile trebuie sa o acorde audiovizualului, ca principal modelator al constiintelor. Iata un fragment din cuvantul sau:
-Este necesar ca Bisericile sa fie azi mai mult ca oricand preocupate de cinematograf, in transmiterea mesajului Evangheliei lui Dumnezeu catre oameni (…). Vietile sfintilor apostoli, vietile martirilor, vietile marilor asceti care au schimbat destinele altora prin rugaciunea si exemplul vietii lor – vieti care schimba vieti – , vietile unor ierarhi care au imbinat cultura teologica cu opera de caritate, vieti ale unor oameni politici care au avut Evanghelia drept ghid spiritual in activitatile lor sociale si au luptat pentru libertate, dreptate si adevar in diferite epoci, vieti de familii crestine care au dat o educatie crestina copiilor lor si multe altele pot fi izvoare de inspiratie pentru cinematografia crestina de astazi. De asemenea, marturia multor crestini care au suferit pentru credinta si libertate in anii dictaturilor totalitare moderne, ca nazismul si comunismul, poate constitui izvoare de inspiratie pentru o cinematografie misionara si pastorala. (…) Tineretul are nevoie de modele de inspiratie pentru viata. Este nevoie ca parintii si educatorii, pastorii de suflete si conducatorii de comunitati religioase sa aiba, pe langa textul Sfintei Scripturi si scrierile teologice, noi izvoare de inspiratie si de educatie crestina, pe care le pot oferi artele vizuale in general si cinematograful in special. Pentru a obtine filme de calitate de inspiratie crestina este urgenta nevoie de a cultiva legatura stransa dintre profesionalismul tehnic si profetismul spiritual. Filmele cu efect spiritual de transformare, de convertire, de innoire a vietii umane provin din convingeri si experiente spirituale profunde, exprimate cu intelepciune si cu pasiune pentru apararea demnitatii umane si a sfinteniei vietii. (…) Societatea secularizata nu se poate schimba decat daca oamenii intalnesc modele de sfintenie autentica. Nimic nu poate face fata secularizarii, decat sfintenia. Astazi avem foarte multa scientia (cunoastere), dar mai putina sapientia (intelepciune) – intelepciunea de a apara demnitatea persoanelor si popoarelor de orice forma de nivelare si manipulare. La inceputul comunismului in Rusia, in anii *20 ai secolului XX, V.I. Lenin spunea: <Pentru ca oamenii sa nu mai mearga la biserica, trebuie create multe cinematografe>. Catre sfarsitul comunismului in Rusia, in anii *80, un mare regizor, Tarkovski, spunea tocmai contrariul, si anume: <Acel film este bun, care ii inspira pe oameni sa mearga la biserica, sa se roage>-.
Manifestarea a fost salutata de Preasfintitul Monsenior Petru Gherghel, episcopul Bisericii Romano-Catolice din Iasi. Programul a cuprins proiectia urmata de dezbateri a trei filme recente (doua de fictiune si un documentar) care au atras atentia juriilor ecumenice. Chico (Ungaria, 2001), al regizoarei Ibolya Fekete, laureat al Premiului ecumenic la Karlovy Vary (2001) si al Premiului John Templeton, acordat in acelasi an de Interfilm, este o poveste despre confuzie, saga unui vesnic revolutionar aflat in permanenta cautare a unui dusman public si a unei cauze generale, care isi schimba crezurile politice si religioase, patria, dar nu si mitraliera si ale carui naive idealuri, o data cu caderea Cortinei de fier si cu declansarea razboaielor etnice din Eurasia, devin tot mai greu de identificat. Documentarul video Bread over the fence (Hljab nad ogradata, in traducere libera, Painea e mai presus de bariere, 2001) al bulgarului Stefan Komandarev a atras atentia pentru modul in care este ilustrata buna convietuire a catolicilor si musulmanilor din Bulgaria in mijlocul unei majoritati ortodoxe, fenomen, de altfel, specific atat ortodoxiei, cat si etnosului balcano-carpatin. Dincolo de apreciata corectitudine politica, filmul, realizat in traditia documentarelor clasice, se remarca printr-o buna ponderare a ritmurilor zilei, o inspirata punere in valoare a peisajului si a muzicii autohtone si mai ales prin personalitatea vie si carismatica a eroilor care isi deapana povestile. Cel de-al treilea film din program a fost Binecuvantata fii, inchisoare! al regizorului Nicolae Margineanu, onorat cu Mentiunea juriului ecumenic si cu Premiul juriului pentru cea mai buna contributie cinematografica la Festivalul de la Montreal din acest an, film pe care cinefilii din Romania au avut ocazia sa il vada. Ca si colegii sai, cineastul roman a participat la dezbaterile de dupa proiectie, care au fost deosebit de animate si surprinzator de sincere (pentru critica din Romania), uneori chiar controversate si s-au extins in zona eticului, istoricului, esteticului.
Intrunirea a capatat un caracter universitar cand criticul de film dr. Hans Joachim Schlegel a prezentat o expunere pe tema fratiei umane, a credintei si manipularii prin cinema, exemplificata cu cadre din vechi filme sovietice.
Intr-o sectiune dedicata filmelor pentru copii si tineret, doamna Elisabeta Bostan a prezentat pelicula Campioana, un omagiu adus gimnasticii romanesti. Filmul a reusit sa electrizeze si sa scoale efectiv in picioare cateva sute de copii, adusi in sala de cinema de domnul Hurjui, presedintele RADEF – Iasi, un militant inimos pentru filmul romanesc. Proiectia a continuat cu discutii destul de pesimiste pe marginea crizei mondiale a filmului pentru copii. Dezideratul unui festival al filmului pentru copii in Romania, jurizat tot de copii, ramane, deocamdata, dincolo de -capatul tunelului-, iar profesorii si animatorii care cred in educatia prin imagine trebuie sa apeleze in continuare la copii uzate dupa Bambi sau Sunetul muzicii.
In prea scurtul rastimp dintre proiectii si dezbateri, unul dintre membrii importanti ai manifestarii, presedintele Asociatiei catolice pentru comunicatii audiovizuale (SIGNIS), reverendul Peter Malone, a avut bunavointa sa ne ofere un scurt interviu.
Spiritualitate, teologie si cinema
– Domnule Peter Malone, care sunt scopurile acestui seminar?
– Dorim sa gasim caile prin care organizatiile mondiale sa poata invata de la diferite tari dar, in acelasi timp, sa poata contribui la dezvoltarea media si a reflectiei despre media in tarile respective.
– Care sunt principiile SIGNIS?
– Isi propune sa creeze o prezenta catolica in lume, sub doua aspecte: sustinerea lucratorilor catolici din media si acela de a fi o punte intre Biserica si lumea profesionalistilor din media, ceea ce cred ca este foarte important. De asemenea, ne ocupam cu politica si apararea drepturilor din audiovizual, problema femeilor din media, educatie prin media.
– Ce asteptati de la acest seminar?
– Unul dintre lucrurile pe care le astept este cresterea dialogului dintre spiritualitate, teologie si cinema. Sper ca vom comunica mai mult.
– Credeti ca se poate depasi nivelul discutiilor, oricat ar fi ele de interesante, si sa se treaca la fapte?
– Da, cred ca directiile pe care putem inainta sunt educatia prin media si studierea unor aspecte sociologice ale cinematografului.
Sperantele sunt mutuale, iar cuvintele IPS Daniel sunt cea mai potrivita incheiere: -Rugam pe Hristos Domnul sa daruiasca multa bucurie participantilor si celor care lucreaza in cinematografie, pentru a transmite mesajul iubirii lui Dumnezeu pentru oameni si al iubirii oamenilor intreolalta-. Asa sa fie.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info



















