Colaborare academica franco-romana

A aparut recent la Paris lucrarea Geopolitique de la Roumanie. Regards croises (Alvik edition), prima publicatie a Forumului Franco-Roman, infiintat anul trecut, 2002, de Academia Romana si Institutul Francez de Relatii Internationale.

Autorii lucrarii, Jacques Barrat, Dan Berindei, Jean-Paul Bled, Claudia Moisei, sunt nume de prestigiu ale comunitatii academice din Franta si Romania. Jacques Barrat si Dan Berindei sunt, de altfel, si copresedinti ai Forumului Franco-Roman.

In Prefata lucrarii, presedintele Academiei Romane, acad. Eugen Simion, ii saluta aparitia, subliniaza valoarea stiintifica si importanta pe care o asemenea lucrare o are azi, cand forta culturii este chemata sa dea trainicie constructiei noii Europe.

Cartea, scrisa cu multa stiinta si obiectivitate, analizeaza, intr-un spirit interdisciplinar, raportul dintre factorii geografic si istoric in evolutia poporului roman, -permanentele- istoriei romanilor, relatiile franco-romane si problemele carora administratia romaneasca trebuie sa le gaseasca solutii in vederea intrarii Romaniei in Uniunea Europeana in anul 2007.

Pozitia geografica, ca si structura etnica si spirituala au integrat poporul roman in spatiul de geneza si dezvoltare a ideii europene si l-au facut solidar cu celelalte popoare europene. Apartenenta la Occident prin latinitate si la Orient prin ortodoxie a definit spiritualitatea romaneasca si i-a fixat rolul de intermediere in dialogul cultural european.

Teritoriul Romaniei – remarca G. Valsan, unul din cei mai mari geografi romani – se prezinta ca o -alternanta de munti, dealuri, podisuri si campii, ajutandu-se unele pe altele, ca o simfonie alcatuita din mai multe parti, care dau un intreg plin de armonie-. Muntii Carpati, cu Subcarpatii si tinuturile deluroase si impadurite din jur, au constituit o adevarata cetate naturala de coeziune si rezistenta milenara a poporului roman. Carpatii si regiunile pericarpatice au concentrat tot ceea ce istoria romaneasca a avut mai semnificativ. Aici s-a pastrat printre locuitori, inzestrati cu inalt simt al libertatii, mai mult ca oriunde constiinta apartenentei lor la o civilizatie superioara, cea daco-romana; de aici a pornit formarea statelor romanesti; aici s-a aprins si s-a inaltat faclia culturii, care a luminat drumul si a intarit constiinta romaneasca.

Carpatii si regiunile pericarpatice au fost, pe drept cuvant, centrul motor al fiintei poporului roman. Situat intr-un loc de intrepatrundere a curentelor de civilizatie, in contact cu forte politice diverse, poporul roman a ridicat din mijlocul lui personalitati proeminente, care – cu grija pentru viitorul tarii – au gasit, in functie de imprejurarile politice ale vremii, formula care sa asigure stabilitatea politica interna si sa poata sprijini, totodata, lupta de eliberare a popoarelor din Balcani, cazute in secolele XIV-XV sub stapanire otomana.

Cu legaturi la nord, ca si la sud, la vest, ca si la est, romanii au inteles ca interesul de stat reclama sa nu fie rupte unele legaturi pentru a pastra numai pe celelalte, ca ei nu-si pot apara fiinta statala decat avand in vedere intregul ansamblu de relatii externe, accentul punandu-l, in functie de pericolul ce le ameninta existenta, cand pe unele legaturi, cand pe celelalte. Pe langa capacitatea de aparare, poporul roman s-a impus pe plan international prin setea de cultura si civilizatie, prin faptul ca a avut si a fost constient de misiunea de civilizatie pe care o indeplinea in aceasta parte a lumii. Dupa expresia atat de frumoasa a contelui de Saint-Aulaire, istoria si geografia au conferit Romaniei cinstea primejdioasa de a fi in aceasta parte a Europei -Termopilele pacii si ale civilizatiei-.

In lucrare este reliefata originalitatea civilizatiei si culturii romanesti si, in legatura cu aceasta, intelepciunea poporului roman, receptivitatea lui la unele influente pozitive din afara, pe care le-a incorporat traditiei sale culturale, creand o cultura originala, impresionanta prin valoarea ei. Au fost straine poporului roman excesele, fanatismele de orice fel; el s-a dovedit tolerant cu cei veniti din alte parti si stabiliti in tara. Prabusirea Imperiului Bizantin, caderea sub stapanirea otomana a statelor balcanice, interesele economice sau luptele religioase din Apusul si Centrul Europei au facut ca elite politice si culturale, ca si oameni de afaceri intreprinzatori sa gaseasca in Tarile Romane adapost si un mediu cultural si de afaceri economice propice dezvoltarii capacitatii lor creatoare. Fara aceasta toleranta, fara receptivitate la cele mai valoroase creatii ale spiritului, fara elasticitate in gandire si actiune, tarile romane ar fi ramas – cum pe drept cuvant remarca N. Iorga – -o oaza de patriarhalism-.

In procesul de modernizare a societatii romanesti si de constructie a statului modern roman, influenta franceza si sprijinul Frantei s-au dovedit de mare insemnatate. De la Mihai Viteazul, a carui politica de unificare a tinuturilor romanesti a fost comparata cu sistemul de restaurare si unificare promovat in Franta de regele Henric al IV-lea, si pana la infaptuirea statului national unitar roman, Franta a insemnat modelul si reazemul. Emmanuel de Martonne, ilustru geograf francez, profund cunoscator al geografiei si istoriei romanesti, gasea ca prin realizarea unitatii nationale a romanilor geografia politica trebuie sa considere Romania -ca una din formatiile cele mai minunate si mai solide din noua Europa-.

In perioada interbelica, relatiile romano-franceze au cunoscut un avant pe toate planurile. Schimburile de valori culturale au facut din Bucuresti -micul Paris- si din romani -francezii Orientului-. Aflate intr-un con de umbra in timpul regimului totalitar comunist, instaurat in Romania dupa cel de-al doilea razboi mondial, relatiile romano-franceze au reintrat – dupa prabusirea in 1989 a dictaturii comuniste – pe fagasul marii lor traditii. Astazi, cand conceptul de Europa are un sens de univers cultural, de stare de spirit, de efort creator in gasirea de structuri economice si politice, care sa asigure dezvoltarea libera a popoarelor si a identitatii lor statale, ca si a legaturilor dintre ele, de natura sa duca la sinteza europeana, Romania gaseste in trecutul ei si in sprijinul Frantei ratiunea si speranta, adica forta de a face fata destinului ei, romanesc si european.

Autorii lucrarii Geopolitique de la Roumanie. Regards croises, proband o inalta probitate stiintifica in conceptia si realizarea acesteia, aduc, totodata, un frumos omagiu prieteniei statornice dintre Franta si Romania. Cinste lor !

Acad. Stefan Stefanescu