In aceasta luna, un cuplu de clujeni isi va serba, alaturi de familie si de putinii prieteni ramasi in viata, aniversarea implinirii a nu mai putin de 70 de ani de casnicie.
O poveste de dragoste desprinsa parca din paginile unui roman, traita printre deportari, razboaie, conflicte intre rusi, romani, hitleristi si comunisti, printre diferente de nationalitate si cultura, de sisteme politice si oranduiri.
Patru generatii, patru nationalitati
-Familia noastra are opt persoane, eu sunt maghiar, sotia – rusoaica, ginerele – roman, iar sotul nepoatei este pe jumatate sas, suntem patru generatii de patru nationalitati-, isi descrie clujeanul Pal Vilhelm familia, relatand apoi – cu detalii calendaristice precise – intorsaturile, pe alocuri, dramatice ale destinului care l-a purtat pana la fabuloasa aniversare a 70 de ani de casatorie. Nascut in comuna Darjiu, in raionul de atunci Dorhei al regiunii Mures, in anul 1912, intr-o familie cu inca trei copii, Vilhelm a cunoscut experienta deportarii inca de la varsta de 4 ani, cand familia sa a ajuns in Iugoslavia, la Voievodina, dupa inceperea razboiului austro-ungar. Amintirile acelei perioade nu sunt insa dureroase, chiar, dimpotriva, -sunt frumoase, acolo erau vremuri bune, am dat de armatele romane, era pace…-. Dupa intoarcerea in comuna natala, a devenit scolar inca de la varsta de 5 ani, deoarece, dupa cum explica, din cauza vremurilor tulburi, -se dereglase si invatamantul-, urmand apoi patru clase la Liceul Unitarian din Cristur si apoi la Scoala de Elevi si Meseriasi CFR de pe langa Depoul Brasov, unde era in paralel si angajat. -Am iubit calea ferata de cand ma stiu, meseria la care am visat toata copilaria a fost cea de mecanic de locomotiva-, isi explica Pal Vilhelm optiunea profesionala care ii va marca intreaga viata. In 1928, scoala la care invata s-a contopit cu institutia similara din Oradea, unde a absolvit, in anul 1931, avand meseria de lacatus.
-Pe mine m-a dat afara Iorga-
-Am prins atunci, in anii *30, o criza financiara teribila, in patru ani se schimbasera sase guverne. Pe mine m-a dat afara Iorga, din cauza nevoii de reducere de cadre, chiar in vremea intoarcerii lui Carol al II-lea in tara-, isi continua clujeanul povestea. Solutia pe care a gasit-o in acel moment a fost cea de a juca -la tineret- in echipa de fotbal a Clubului Atletic Oradean, -pe post de mijlocas-. N-a durat decat doi ani, caci, dupa cum relateaza, -venise vremea sa fiu incorporat, venea iarna si imi era teama sa raman acolo asa, fara serviciu, desi la Oradea lucrasem ca lacatus, sudura, am vopsit semafoarele pana la gara Ciucea…-. La intoarcerea in comuna natala, a inceput sa lucreze intr-un alt domeniu, ca secretar comunal in subordinea unui notar evreu. A participat la activitati precum refacerea foilor cadastriere ori strangerile de impozite de la sateni. In toamna anului 1933 a fost incorporat in Regimentul I Transmisiuni Bucuresti, unde a lucrat la refacerea evidentelor armatei, luand parte apoi, pana in 1934, la ceea ce s-au numit atunci -manevrele regale din Ardeal-. -Dupa liberare, m-am bucurat ca voi ajunge din nou la CFR, la Oradea, gandindu-ma ca poate voi ajunge sa joc din nou fotbal… Nu s-a mai aprobat insa, asa ca m-am intors acasa, la slujba mea de secretar comunal-, relateaza Pal. Dupa cateva luni, a primit prin posta vestea ca i s-a aprobat reintrarea in CFR, numai ca nu la Oradea, ci la Depoul Basarabeasca, loc care, la cercetarea unei harti, s-a dovedit a fi chiar in inima Basarabiei.
-Era cea mai frumoasa si modesta-
-O vedeam pe strada si apoi in grupurile noastre impreuna cu alte trei fete. Se numea pe atunci Ecaterina Slivcenko si era cea mai frumoasa si mai modesta dintre tinerele din acel colt de tara-, isi aminteste, cu nostalgie, Pal Vilhelm primele impresii despre cea care avea sa ii stea alaturi vreme de sapte decenii. Basarabeasca era o localitate aflata la 100 de kilometri de Chisinau. -Tineretul nu prea avea de lucru, bautura era ieftina, tot ce faceau era sa isi caute slujba prin zona sau mai departe si una dintre cele mai gustate distractii era plimbarea prin gara. Acolo cantau la balalaica si chitare, petreceau laolalta tineri rusi, ucraineni, bulgari, gagauzi, evrei si romani si s-a format in acei ani chiar si o echipa de fotbal-, descrie Pal atmosfera acelei epoci la Basarabeanca.
-Eu eram deja batran cand a inceput povestea noastra, aveam cam 23-24 de ani, iar ea avea vreo 16-17. Nu prea ne intalneam, eu eram mereu pe drumuri, insa o aveam mereu in gand. Era un baiat, mecanic, care facea pe curierul, ne ducea scrisorile. Ea invatase croitoria si mai avea inca patru frati-, isi aminteste Pal Vilhelm. Despre momentul si ratiunea hotararii de a o cere in casatorie declara ca e -un mister-. -Dragostea nu are limite, asta simtea si ea, era iubire, era dorinta, dar si faptul ca trebuia sa plec, se termina perioada de sedere acolo, trebuia sa merg la Bucuresti, la scoala de mecanici si nu voiam sa plec singur. In Ardeal era obiceiul ca barbatul sa aiba mereu toate conditiile, ca la mama acasa, pe cand, in Basarabia, asa ceva nu exista-, explica Pal.
-A venit Romania peste noi-
Nunta pe care au dorit-o Vilhelm si Ecaterina era una modesta, insa el fiind unitarian si ea ortodoxa, aveau nevoie, dupa cum le-a explicat preotul din comuna Romanesti, de incuviintare de la mitropolitul Gurie al Ardealului. -Cum nu prea aveam dragoste pentru treburi de astea, m-am dus in satul vecin, la luterani, si acolo ar fi fost de acord sa oficieze casatoria asa cum doream, fara ceremonii. Pana la urma, s-a induplecat cel ortodox si a facut slujba respectiva, insa eu crucea nu am sarutat-o, si nici mana lui, eu nu pot intelege asta…-, povesteste Pal.
Dupa casatorie, a urmat, intre 1936 si 1938, scoala de mecanici de locomotiva la Bucuresti, dupa care s-a intors la Basarabeasca pentru ca sotia insarcinata sa poata naste acasa. -Am vrut sa o numim pe fetitta Gabriela, insa preotii nu au fost de acord, ca n-ar fi nume ortodox, asa ca in acte e Galina…-, adauga Pal Bacsi. Peste putina vreme, a izbucnit razboiul. S-a semnat pactul Ribbentrop-Molotov, prin care Basarabia era cedata URSS, moment in care ar fi avut sansa sa se intoarca in tara, insa a ramas de dragul familiei si pentru ca nu uitase ca fusese exilat si isi stia tara sub dictatura. -Nu a fost bine ca am ramas la sovietici atunci, insa am si acum admiratia modului in care erau organizate caile ferate in sistemul lor-, adauga acesta. Si-a facut datoria de ostas in acel razboi tot ca mecanic de locomotiva, strabatand drumuri de fier cu multumirea de a-si sti familia la adapost, intr-o localitate ce se chema Cismilia. -Pe mine ma bombarda atunci armata romana-, tine sa precizeze, adaugand ca lumea de acolo astepta infrigurata sa ajunga in Romania, insa nu a fost nevoie sa plece acolo, -caci a venit Romania peste noi si s-a facut pace-. Dupa 1944, a lucrat cativa ani la -Inspectoratul de Tractiune din Ploiesti-, apoi la Brasov, vreme in care sotia si fetita au locuit la parintii lui. -Au invatat amandoua sa vorbeasca limba maghiara, insa sotia mea e si acum suparata pentru acei ani in care nu am locuit cu ei-. Mutarea, in 1947, la Sibiu, le-a adus bucuria de a fi din nou impreuna. Pal Vilhelm era sef de depou, aveau o locuinta si toate cele trebuitoare, iar Ecaterinei ii placeau orasul si conditiile de acolo, desi suferea de dorul celor ramasi dincolo de granita.
Secretul – educatia si principiile
In 1956, familia lui Vilhelm Pal s-a mutat definitiv la Cluj, oras pe care il mai vazuse pe vremea cand juca fotbal, insa de care s-a atasat mai tarziu foarte mult, mai ales ca a prins -vremea de aur a Clujului, cand era curat, ordonat si disciplinat, admiram mult avantul in constructii ce a urmat-. Casnicia cu Ecaterina a decurs in pace si intelegere, dupa cum declara fiica acestora, Gabriela Hang. Despre mama sa – in prezent bolnava – Gabriela spune ca -a fost o femeie frumoasa si dinamica, care a stat totusi cu discretie in umbra tatei. Se inteleg si acum extraordinar…-. Pal Vilhelm s-a pensionat in 1967. E dezamagit de evolutia multor domenii dupa *89, de faptul ca nu are posibilitatea de a-si publica memoriile. -Secretul dragostei noastre este modul cum am fost educati, faptul ca ne-am iubit urmandu-ne principiile, ceea ce in ziua de azi nu se mai intampla-, conchide clujeanul, precizand ca aniversarea celor 70 de ani de casnicie o vor face -modest, restrans, in familie, cu copiii, nepoata si cei doi stranepoti, caci prietenii generatiei mele nu mai sunt printre noi-.
-Pata care m-a urmarit o viata-
Pierderea brusca a unor functii de-a lungul carierei sale, controalele si banuielile de care a avut parte sistematic de-a lungul vietii au avut drept cauza, dupa cum marturiseste cu amaraciune, ideologia la care a aderat cu entuziasm in tinerete, in perioada sederii sale la Oradea, cand a facut parte, la numai 18 ani, din Partidul Social Democrat, formatiune de muncitori care credeau in valorile socialismului, avand ca -adversar- Asociatia Celor Trei Crisuri, formata din studenti. -Era un fel de democratie capitalista pentru muncitori, ca sa zic asa. Alcatuiam, impreuna cu alti cativa tineri <Brigada Garibaldi>, ne cautam in acea vreme cu totii de lucru si duceam un fel de politica a painii. Cred cu tarie si acum in socialismul pe care il sustineam atunci, insa aceasta a fost, desi nu am putut afla pana acum cu dovezi ca asta a fost, pata care m-a urmarit o viata-.
L-a insotit pe Tito
Din 1953 pana in 1956, Pal Vilhelm a ajuns in Capitala, unde a avansat pana la functia de director. -Aveam raspundere foarte mare, am organizat transportul a 30.000 de straini si tot atatia tineri romani care trebuiau sa vada Bucurestiul la Festivalul Mondial al Tineretului, am organizat sedinte internationale ale Cailor Ferate, am fost delegat sa inchei conventia cu iugoslavii-, povesteste Pal, adaugand cu mandrie ca l-a insotit de cateva ori chiar pe maresalul Iosip Broz Tito, presedintele de atunci al Iugoslaviei, -pentru care aveam o mare admiratie-.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
