În dezbatere: Reprofesionalizarea României

Zilele trecute, în aula Academiei Române a fost lansată lucrarea „Șansa României – oamenii. Reprofesionalizarea României II“, raport elaborat de Institutul de Proiecte pentru Inovație și Dezvoltare, care „nu își propune să schițeze o strategie sau un plan de acțiune ci doar să aducă în atenția publică unele elemente  de judecată pentru elaborarea viitoare, dar neîntârziată, a unui program coerent care să îmbine într-o viziune unitară măsurile care se impun pentru valorificarea optimă a capitalului existent și dezvoltarea lui în perspectivă și în conformitate cu principiile dezvoltării durabile și cu interesul național bine cumpănit al României în context european“. În acest sens, după capitolul  „Reclădirea capitalului uman“, de dr. Călin Georgescu, sunt publicate mai multe studii dintre care amintim: „Știința românească pentru secolul XXI“ de acad. Ionel Haiduc, „Dubla elice a învățării și muncii“ de acad. Mircea Malița, „Noul profil al fermierului român“ de acad. Cristian Hera, „Învățământ și cercetare“ de Florin Colceag, „Compromisul demo-cratic într-o Românie scindată social și politic“ de conf. dr. Cristian Pârvulescu.
O punte de legătură între oamenii de știință și oamenii politici
Lansarea lucrării  a fost considerată de  acad. Ionel Haiduc, președintele Academiei Române, ca „o punte de legătură între comunitatea științifică și comunitatea politică“, o punte care să ofere voinței politice o fundamentare științifică solidă, premisă a unei reale dezvoltări durabile a României. În comunicarea dintre factorii de decizie și comunitatea științifică, „Academia  poate fi factorul de legătură, pentru că academiile în general, deci și Academia Româ-nă, sunt utile și necesare“. Academia este utilă „pentru că deține expertiza necesară pentru luarea deciziilor; este necesară pentru că are continuitate și pentru că nu este angajată politic, deci independentă de ciclul electoral, de schimbările de pe scena politică… are continuitate și poate să urmărească, să monitorizeze respectarea unor strategii, a unor planuri pe termen lung, poate să semnaleze eventualele nevoi de schimbare a acestor strategii, să participe la elaborarea unor strategii pe termen lung“. În continuare, președintele Academiei Române a afirmat: „Reprofesionalizarea înseamnă renunțarea la amatorism,  diletantism, improvizație și accentuarea rolului profesioniștilor, a elitelor într-o comunitate dintre oamenii de știință și oamenii politici care cred că pot lucra împreună“.
În intervenția sa, acad. Cristian Hera, președintele Secției de Științe Silvice a Academiei Române, s-a referit la reprofesionalizarea celor care lucrează în domeniul agricol, convins că există un potențial ce poate fi pus în valoare. În contextul integrării în UE, fermierul român trebuie să fie competitiv și nu va putea fi astfel decât în condițiile unei piețe cum este aceea din țările europene. „Fără a acorda atenția cuvenită agriculturii, fără a investi în agricultură, nu putem crește performanța agricolă și a producțiilor pe unitatea de suprafață… Trebuie să organizăm un lanț în contextul agriculturii pentru că în momentul de față importăm 60-80% din alimente și aceasta se datorează și faptului că nu suntem organizați într-un lanț agro-alimentar care să conducă la valorificarea producției obținute“. Finalitatea reprofesioalizării în agricultură „constă în asigurarea securității și siguranței alimentare a populației, dar pregătirea profesională actuală presupune și cunoștințe adiacente privind conservarea mediului și resurselor acestuia, participarea la furnizarea de energie alternativă“.
„Cu adevărat, șansa României sunt oamenii“, a subliniat Mircea Geoană, președintele Senatului României. Deși trăim într-o „Românie care nu reușește deocamdată să-și găsească o cadență a ambiției naționale, cred că acest Raport este un semnal de alarmă și un îndemn în același timp. Un semnal de alarmă care spune la modul cel mai grav că, în condițiile actuale, dacă vom continua să nu investim în capitalul uman, principala resursă a oricărei națiuni, șansele noastre sunt limitate“. După o prezentare sintetică a crizei prin care trecem, Mircea Geoană a subliniat că un risc grav este „pierderea speranței că România poate să devină, într-un interval scurt, o națiune prosperă, solidară și competitivă“. „Să nu ne pierdem speranța și încrederea că România poate traversa solidar această perioadă dificilă“.
Profesioniștii inspiră, construiesc și unesc
ASR Principele Radu al României a subliniat în alocuțiunea sa că, apărute simultan pe scena istoriei în anul 1866, Casa Regală și Academia Română au promovat cu mijloace specifice „conceptul și valorile morale asociate profesionalității“ și aceasta fiindcă „profesioniștii inspiră, construiesc și unesc, aduc valoare breslei lor, aduc valoare epocii lor, stând împreună“. Principala problemă a României de azi este „amatorismul care contaminează cu dezbinare“ și se resimte o nevoie urgentă de „seriozitate, etică, pricepere“, iar  profesioniștii, acești  aristocrați ai democrației, „au nevoie să fie în primele rânduri ale domeniului lor de activitate, protejați, încurajați“ pentru ca „expertiza lor, cuvântul lor să atârne greu în deciziile țării“. Deși în ultimii douăzeci de ani „nu am pus omul potrivit la locul potrivit, nu am servit instituțiile, ci le-am aservit“, criza actuală oferă șansele unei adevărate schimbări, „iar răspunsurile pe care le căutăm sunt acum la îndemâna și în fața noastră“. Reprezentând societatea civilă, Cristian Pârvulescu, președintele Fundației Pro Democrația,  a vorbit despre criză ca una fundamentală și dacă „profesionalismul nu va învinge în lupta cu incompetența, riscurile ca să ieșim din această criză foarte prost sunt foarte mari“ și responsabilitatea elitelor este foarte mare. În contextul crizei mondiale și a celei românești,  „fără știință, cercetare și educație nu vom putea reprofesionaliza  nimic“, ceea ce înseamnă „un exercițiu individual al fiecăruia dintre noi, acela de a face un exercițiu critic a stereotipurilor pe care le-am achiziționat în ultimii douăzeci de ani și de a încerca să găsim soluții raționale“. De aceea, „reprofesionalizarea României trebuie să fie un exercițiu public asumat, un exercițiu pe care autoritățile politice, dar și societatea românească, și-l asumă“.
Dr. Călin Georgescu, directorul Institutului de Proiecte pentru Inovație și Dezvoltare,  a apreciat că „intenția autorilor nu a fost de a intra într-un criticism steril, ci de a oferi soluții viabile și realiste“. Există încrederea că obiectivele strategiei de dezvoltare pe termen lung pot fi realizate, că „există în această țară competențe remarcabile în toate domeniile care sunt capabile și dispuse  să-și pună talentul și priceperea  în slujba rezolvării problemelor dificile și complexe cu care ne confruntăm“. De ce e nevoie? „De mijloace de manifestare. Credem că, mai ales  în condițiile crizei actuale, nu ne mai putem permite luxul de a tolera diletantismul, mediocritatea și impostura“. De aceea, deciziile politice „trebuie întemeiate pe raționalitate științifică, rigoare în jude-cată și probitate morală“.