Ochii închiși ai Europei

În Republica Moldova sunt călcate în picioare, fără drept de apel, toate drepturile fundamentale într-un stat democratic. Justiția se face în secțiile de poliție, ziariștii sunt arestați pe stradă pentru simplu fapt că îndrăznesc să informeze corect opinia publică, iar cetățenii români sunt prigoniți, deși singura lor vină e că au pașaport românesc. Abuzurile regimului comunist de la Chișinău sunt tratate cu delicatețe de Europa, care a transmis doar câteva semnale slabe, legate de comportamentul R. Moldova față de România. Despre tinerii care mor bătuți în închisori sau care sunt arestați în masă la proteste n-am prea auzit să se plângă altcineva, în afară de familiile lor, bineînțeles. Unde sunt apărătorii drepturilor omului de la Consiliul Europei, OSCE, Parlamentul European și alte zeci de organizații care doar pentru asta trăiesc? R. Moldova este un stat european, care aspira, la un moment dat, la o relație specială cu Uniunea Europeană. E clar că s-a ales praful de aspirații și de principiile democratice clamate de liderii politici de la Chișinău. Probabil tăcerea Europei este strâns legată de semnalele Moscovei, care nu vede cu ochi buni nicio mișcare de emancipare în zona sa de influență. Dar acest lucru nu o absolvă de vina de a întoarce capul la abuzurile care se petrec zilele acestea în Republica Moldova, sub pretextul apărării ordinii de drept într-un stat cu tendințe clar dictatoriale.
Este clar că nu se poate vorbi acum de o schimbare politică radicală la Chișinău, dar cred că suntem cu toții datori să dăm un semnal de solidaritate cu tinerii care încă mai cred și mai speră că vor trăi odată într-o țară europeană în care le sunt respectate măcar drepturile fundamentale ale omului.