Transnistria urmează modelul abhazo-osetin al autonomiei sub protectoratul Rusiei

Recentele evoluții din dosarul transnistrean evidențiază o dorință a Moscova de a-și spori influența în acestă „zonă tampon“ reprezentată de Republica Moldova, stat independent care a manifestat în ultimii ani aspirații europene în rândul populației și a clasei politice. Cu toate acestea, Rusia nu este dispusă să renunțe așa ușor la această zonă de o importanță deosebită din punct de vedere strategic și de imagine ținând cont că încă o fostă republică sovietică ar putea deveni deveni parte a blocului european, chiar dacă acest lucru s-ar realiza într-un timp mai îndelungat. Tonul schimbării de strategie a fost dat de la Moscova odată cu trimiterea fostului ambasador al Rusiei la NATO, Dmitri Rogozin, ca emisar al Kremlinului în Republica Moldova pentru regiunea transnistreană. Acest lucru s-a făcut într-un spirit samavolnic ce amintește de obiceiurile sovietice de a-și impune cu forța dorințele în fostul lagăr. Numirea lui Rogozin s-a făcut abuziv fără ca diplomația de la Chișinău să poată avea un cuvânt de spus în această privință. În ciuda protestelor venite din partea MAE al RM, Rusia s-a arătat puțin impresionată de gesticulările diplomației de peste Prut. Desantul în „coteț“, așa cum a fost denumită Republica Moldova de către Rogozin, s-a produs luni. Apoi, oficialul rus s-a îndreptat către Tiraspol, acolo unde a avut o întrevedere cu „președintele ?ê?£evciuk“.

Dublu standard

Mai important decât succesiunea vizitelor este faptul că Rogozin a abordat subiecte diferite la Chișinău și la Tiraspol. Dacă vizita de la Chișinău a avut un caracter mai mult economic, cea de la Tiraspol a abordat subiecte mult mai cazone legate de securizarea acestui spațiu în folosul Rusiei. O dualitate exprimată prin însăși calitatea dublă în care Rogozin a efectuat această vizită: la Chișinău a ajuns în calitate de copreședinte al comisiei mixte de cooperare economică dintre Rusia și Republica Moldova iar la Tiraspol a venit în calitate de emisar special al Kremlinului pentru regiunea transnistreană. Scopul exclusiv militar al vizitei vicepremierului rus Dmitri Rogozin în regiunea separatistă de peste Nistru a fost exprimat încă de la finele săptămânii trecute, când liderul separatist Evgheni ?ê?£evciuk a fost cel care l-a primit pe ministrul rus al Apărării Anatoli Serdiukov care a venit să inspecteze unitățile militare și obiectivele Grupului Operativ al Forțelor ruse dislocate în regiune. Vizita-fulger a lui Serdiukov înaintea venirii lui Rogozin a fost pusă de către presa de la Kiev pe seama viitoarei ședințe a Consiliului Național de Securitate al Federației Ruse care va aborda problema bazelor militare ruse din afara Federației Ruse. Înainte de a ajunge la Tiraspol, Rogozin scria pe contul său de Facebook că urmează să se întâlnească cu „președintele Evgheni ?ê?£evciuk“. Deși rolul său în acest conflict este de mediator, Rusia se comportă față de această entitate ca fiind parte componentă a sa, argumentând de fiecare dată cu numărul mare al cetățenilor ruși care trăiesc pe acest mal al Nistrului. „Trebuie cât mai repede să stabilim care sunt problemele și întrebările cu care trăiește Trasnistria și să înțelegem cu ce Rusia poate contribui. Studiile, infrastructura și consolidarea apărării, dar mai ales recunoașterea Transnistriei ca și parte a discuțiilor sunt câteva din scopuri", a declarat Rogozin despre scopul vizitei sale. La rândul său, ?ê?£evciuk a vorbit necesitatea unei bunăstări a cetățenilor ruși din această regiune. "Vreau să mulțumesc delegației că a găsit timp pentru a discuta probematica transnis­treană și să îl felicit pe Dmitri Rogozin cu această misiune care nu este simplă. Aici, în regiune, sunt într-adevăr multe probleme, întâi de toate a cetățenilor ruși și eu am speranța că ele vor fi rezolvate", a replicat liderul separatist de la Tiraspol.

Strategie uniformă pentru regiunile separatiste

Cei doi au reluat de asemenea o idee mai veche care are ajuta la consolidarea „statalității“ acestei regiune separatiste. Este vorba despre oficializarea relațiilor diplomatice dintre Moscova și Tiraspol prin deschiderea unei reprezentanțe diplomatice a Rusiei sub forma unui consulat. Bineînțeles, în sprijinul cetățenilor ruși de aici care au nevoie de pașapoarte. „Eliberarea pașapoartelor este o problemă foarte importantă întâlnită în fostele republici sovietice. Foștii cetățeni sovietici au dreptul să își aleagă cetățenia pe care o vor. Majoritatea aleg cetățenia rusă (…) Rusia, ca succesor legitim al Uniunii Sovietice poartă responsabilitatea completă de a asigura securitatea și bunăstarea lor", a adăugat el. Acest plan reprezintă în fapt încercarea de pașaportizare a întregii populații de circa jumătate de milion de oameni care vor deveni cetățeni ruși cu acte în regulă, fapt ce va legitima și mai puternic prezența militară rusă în zonă. În plan economic, Rusia a decis de curând să acorde autorităților separatiste de la Tiraspol o sumă de 150 de milioane de dolari, bani care vor fi distribuiți aproximativ egal pentru susținerea cursului valutar al așa-zisei ruble transnistrene și pentru alte prioritățile ale regimului ?ê?£evciuk. De la conflictul ruso-georgian din vara anului 2008, Rusia a pompat constant bani în micile republici separatiste Abhazia și Osetia de Sud ce s-au desprins din componența teritorială a Georgiei. În prezent, Rusia susține 95% din bugetul Abhaziei, în timp ce doar 5% se bazează pe finanțare proprie. Totodată, marea majoritate a cetățenilor celor două republici caucaziene sunt și cetățeni ruși. În septembrie 2008, ambasadorul Rusiei la UE, Vladimir Cijov, a criticat România pentru emiterea de pașapoarte cetățenilor moldoveni, făcând aluzie la criticile polono-germane aduse Moscovei pentru acordarea de cetățenie rusă separatiștilor din regiunile georgiene Osetia de Sud și Abhazia. Atunci, ministrul polonez de externe Radoslaw Sikorski a declarat că dezmembrarea Poloniei de către Rusia în secolul XVIII s-a făcut tot sub pretextul „apărării drepturilor minoritații ruse“. „Exista și o gluma în Polonia, că Rusia nu invadează niciodată nici o țară, doar sare în ajutorul minorităților naționale“, a spus atunci oficialul de la Varșovia. Mai în glumă, mai în serios, vorbele lui Sikorki aveau să aibă și acoperire practică. La finele lui 2009, Medvedev cerea Consiliului Federației (camera superioară a parlamentului federal rus) să-și dea avizul în legătură cu amendamentele la "Legea apărării", care dau șefului statului rus dreptul asupra utilizării operative a forțelor militare ale Rusiei în afara granițelor țării.
Mai mult, numirea lui Rogozin în această poziție s-a făcut aproape simultan cu trimiterea de către Medvedev în republicile separatiste Abhazia și Osetia de Sud a lui Aleksandr Tkachev, fost guvernator al regiunii Krasnodar și a lui Teymuraz Mamsurov, lider al Osetiei de Nord, cunoscut pentru opiniile sale unioniste cu Osetia de Sud.

Modernizare militară

Rogozin nu s-a limitat doar la observații de la fața locului, ci a venit și cu soluții practice care denotă faptul că regiunea transnistreană face parte din doctrina militară rusă ce prevede modernizarea forțelor armate ruse până în 2020. Astfel, a susținut Rogozin, Rusia intenționează să modernizeze echipamentul militar folosit de contingentul de menținere a păcii din Transnistria, scrie RIA Novosti. Rusia menține un batalion de infanterie motorizat în regiune în cadrul Forței comune de menținere a păcii, plus un număr de militari care păzesc câteva depozite de muniție din perioada sovietică. Rogozin a mai povestit că atât el cât și ministrul Serdiukov au tras concluzii care coincid și astfel vor fi luate anumite măsuri. „Până la urmă, nu este vorba despre un echipament de gherilă, ci de unul militar“. Vorbind despre armamentul sovietic depozitat în regiune, Rogozin a declarat că acesta va fi menținut în condiții bune sau va fi dezmembrat. În ceea ce-i privește pe „pacificatorii“ ruși din Transnistria, aceștia vor fi menținuți în ciuda presiunilor occidentale care insistă pentru înlocuirea acestora cu o misiune internațională civilă sub egida OSCE.  Potrivit agenției Itar-Tass, Rogozin a criticat luni la Tiraspol ceea ce a numit „speculațiile“ privind unirea Moldovei cu România, ca și găzduirea de către români a unor instalații în cadrul noului scut anti-rachetă al Statelor Unite și Alianței Nord-Atlantice. Presa de la Moscova, citând experți militari din Ucraina, România și Repubica Moldova, a scris totodată că șefii armatei ruse i-au în calcul desfășurarea unui radar de tip "Voronej" în regiunea transnistreană sau a unor rachete Iskander. Cu toate acestea, reprezentanții ministerului rus al Apărării au negat, însă, existența unui plan de instalare a stației radar Voronej pe teritoriul Transnistriei. Asta în condițiile în care oficialii ruși au criticat constant amplasarea scutului antirachetă al NATO în România și Turcia, fapt ce reduce din influența Rusiei în Marea Neagră.

Presiuni economice

În cadrul vizitei la Chișinău, Rogozin a fost mandatat să poarte discuții axate pe dezvoltarea relațiilor economice dintre Moscova și Chișinău. Acest lucru se înscrie în cadrul presiunile pe care Rusia le exercită asupra Republicii Moldova în scopul de a o deturna din drumul spre UE pentru a fi atrasă în Uniunea Vamală Rusia-Kazahstan-Belarus. În urmă cu câteva săptămâni, președintele rus Dmitri Medvedev a amenințat Republica Moldova cu răcirea relațiilor și cu apariția unor „dificultăți“ în cazul în care nu va adera la Comunitatea Economică Euroasiatică (EurAsEC), a scris Karadeniz Press. În prezent, Chișinăul are doar statut de observator în această organizație. Cu ocazia vizitei lui Rogozin la Chișinău, acesta a evidențiat necesitatea sporirii colaborării între cele două state și împreună cu ministrul Economiei, Valeriu Lazăr, a examinat și posibilitatea deschiderii unui al treilea punct vamal de import a producției vinicole din Republica Moldova, în regiunea Breansk, în prezent fiind funcționale două puncte vamale la Moscova și Sankt-Petersburg. Totodată, cei doi au discutat și despre încheiere separată a unor acorduri între Gazprom și Tiraspoltransgaz, companie din regiunea separatistă a cărui datorie, fără penalități, se ridică la circa 2,7 miliarde de dolari americani față de colosul energetic rusești. În schimb, Lazăr a afirmat că Lazăr că „Moldova Gaz“ a achitat integral datoriile pentru anii 2008-2010, iar pentru anul 2011 datoria constituie cca 100 milioane de dolari americani.

Mădălin Necșuțu