Alte generații de sacrificiu?

Nimeni nu-și pune problema că vrând-nevrând punem umărul la crearea unor noi generații de sacrificiu în România. După ‘90, tot timpul m-am gândit că măcar generațiile născute în libertate vor avea șansa să trăiască într-o lume normală, guvernată de reguli și principii democratice. M-am înșelat, și cel mai bun exemplu este jocul de-a tezele unice practicat zilele acestea de Ministerul Educației și sindicaliști. Simțindu-se pe cai mari pentru că se apropie finalul de an școlar, care aduce cu el tezele unice și examenul de bacalaureat, sindicaliștii au decis, fără să-i consulte bineînțeles pe părinți sau pe elevi, să facă grevă și chiar să blocheze anul școlar, dacă nu le sunt majorate salariile. Ce-i drept, actualii guvernați le-au promis dascălilor marea cu sarea în campania electorală, fără să se gândească la faptul că nu vor putea să-și onoreze promisiunile abracadabrante într-un an marcat de o criză economică profundă. Pe politicieni nu i-a durut când au promis, iar pe sindicaliști nu-i doare dacă intră în grevă chiar în toiul examenelor de evaluare. Singurii care suferă cu adevărat sunt elevii și bineînțeles părinții care sunt supuși unui stres suplimentar legat de posibilitatea blocării anului școlar. Cu ce sunt vinovați elevii care ar putea fi condamnați la pierderea unui an din viața lor școlară? Cu nimic, bineînțeles, dar în orice război există victime colaterale, așa că elevii se încadrează cu brio în această categorie. Nimeni nu le dă dreptul sindicaliștilor din învățământ să se joace cu destinul copiilor, indiferent de miza războiului lor cu guvernanții. Ei îi pot sancționa pe politicieni la următoarele alegeri, dar, din păcate, nimeni nu le va putea da înapoi copiilor încrederea în sistemul de învățământ, în condițiile în care profesorii joacă alba-neagra chiar cu viitorul lor.