Prostănacul s-a văzut în sfârșit lansat ieri, în hala gigantică de la Romexpo, care găzduia cândva minerii aduși de Ion Iliescu pentru a planta flori cu târnăcoapele în capetele bucureștenilor bărboși. Studenții sictiriți de comunistul libidinos cu rânjet scabros și-au luat-o pe cocoașă, dar nu suficient se pare, de vreme ce Ilici încă dă din coada de saurian dictând pe scena politică. Într-o atmosferă amintind flagrant de vechile adunări ale activului PCR, PSD-ul s-a dezlănțuit cu răgete și urlete de cåte ori vreun vorbitor se referea la Traian Băsescu.
Am asistat la o gigantică bulibășeală pusă la cale de „cel care este“, în locul unde se organizau celebrele sale Vanghelioane, și am avut ocazia să vedem din nou cravatele (sau fulare, ori eșarfe, ori fețe de masă) roșii la gâtul papițoilor siniștri (de stânga adică n.n.).
Geoană, în costum de gigolo italian, cu o nouă față, expusă la solar și cu pielea întinsă în urma tratamentului cu acid hialuronic (ceva ce are efectul botox-ului, face fața ca un popou de bebeluș), vopsit și tuns în stil retro, s-a fâțâit fericit pe scenă, dominată de fapt de Ion Iliescu, cel care i-a și făcut de altfel lansarea oficială Prostănacului.
Pămpălăul crescut de Edgar Bronfman și Alfred Moses, lingăul lui Emil Constantinescu, băietu’ de general comunist, și-a văzut în sfârșit visul cu ochii: e și el candidat, cum a fost și Bombonel, pe care a fost atât de gelos cândva, înainte ca Arogantu să afle de la Traian Băsescu cât de mic începea să fie.
Discursul lui Iliescu a frapat prin asemănare cu discursul de acum 19 ani, din fața minerilor. Răgetele și aplauzele isterice care-i subliniau spusele aminteau de asemenea de hoarda neagră a subteranei care invadase Capitala, cu singura deosebire că hoarda de acum era colorată în roșu. Agitând frenetic pumnul strâns, Bunicuța sângeroasă (așa i se zice pe la spate lui Ilici, de către apropiații Arogantului) s-a referit la a douăzecea aniversare a Revoluției, în termenii celui de-al al douăzecilea Congres al PCR. „Este momentul judecății supreme a poporului“, a zis Iliescu cu referire la Traian Băsescu și mai lipsea, probabil, să facă apel la generalul Kemenici de la Târgoviște. Pentru a n-a oară a izbucnit din nou din străfundurile lui Ion Iliescu ura viscerală pe care i-o poartă lui Traian Băsescu, cel care și-a permis să-l trimită direct și deschis la Oficiul de pensii, „să-și servească pensia de comunist“ senil, oferită de putredul capitalism românesc. Când Ilici i-a pronunțat numele, propunându-i candidatura lui Geoană, i-a iradiat pe obrazul proaspăt solarizat un rânjet de fericire tâmpă. Geoană are o „misiune de înaltă răspundere“, a subliniat Iliescu, în timp ce Prostănacul își lingea buzele arse de emoție fulgurantă.
„Emoționat și recunoscător“ în discursul său, Geoană n-a zis nimic, ca de obicei.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
