Ministrul slovac al finantelor – sacrificat in lupta anti-Meciar

In drumul sau spre NATO si UE, Slovacia este gata de orice sacrificiu. Prima victima a acestui an este ministrul de finante, Brigita Schmognerova, membra a Partidului Stanga Democratica, care a renuntat la fotoliul ministerial saptamana trecuta, pentru a aplana conflictul din interiorul coalitiei de guvernamant si a opri astfel, pe cat posibil, ascensiunea fostului premier Vladimir Meciar, principalul pericol pentru aspiratiile slovace de integrare.

Demisa de aripa radicala a propriului partid, un instrument in mainile dibace ale autoritaristului si populistului Meciar, Schmognerova a refuzat initial sa-si paraseasca postul, sprijinita fiind si de premierul Mikulas Dzurinda. Confruntata cu refuzul sefului Guvernului de a accepta pozitia sa si cu posibilitatea ca divergentele sa fie supuse judecatii prezidentiale, Stanga Democratica a amenintat cu parasirea coalitiei. Or, acest lucru este de neconceput in conditiile in care nici unul dintre partidele aflate acum la guvernare nu intruneste singur mai mult de 15% din optiunile favorabile ale electoratului, in timp ce formatiunea lui Meciar – Miscarea pentru o Slovacie Democratica (HZDS), principala pretendenta la titlul de castigator al scrutinului de la sfarsitul lui septembrie – inregistreaza o cota de circa 30%. Destramarea -monstruoasei coalitii- formate impotriva sa (liberali, fosti comunisti, centristi si maghiari) ar reprezenta o grea lovitura de imagine si infrangerea sigura a actualei Puteri, in paralel cu ascensiunea lui Meciar, poate omul politic slovac cel mai detestat la marile curti europene.

Miza – controlul asupra industriei nationale de gaze naturale

Excelenta Sa, ambasadorul extraordinar si plenipotentiar al Republicii Slovace la Bucuresti, Peter Kopecky, ofera o explicatie clara a conflictului de pe scena politica de la Bratislava. Familiarizat cu intrigile cercurilor slovace, domnul Kopecky este de parere ca scandalul avand-o in centru pe Brigita Schmognerova are o dubla miza: una politica, respectiv faptul ca radicalii Stangii Democratice sunt tributari influentei lui Vladimir Meciar si lucreaza mana in mana cu acesta, si una economica. Cearta a pornit, argumenteaza domnul Kopecky, de la colosul industriei de gaze naturale slovace, SPP, pe cale de a fi privatizat in cadrul unei licitatii publice prevazute pentru februarie la care vor participa, asa cum informeaza Reuters, mari companii internationale, precum gigantul energetic american Williams, un consortiu format din Gaz de France, Ruhrgas si Snam sau chiar Gazprom. In valoare de trei miliarde de dolari, SPP prezinta interes pentru diverse persoane dubioase din Slovacia, printre care si Meciar, care face tot posibilul pentru a impiedica politicile reformiste ale fostului ministru al finantelor. Si se pare ca prima mutare i-a si reusit.

O lupta pe viata si pe moarte

Ca de obicei, Meciar a profitat de problemele si slabiciunile coalitiei aflate la guvernare. Din 1998, Guvernul lui Dzurinda a obtinut succese de necontestat, la nivel macroeconomic (liberalizare, privatizare, crestere economica), precum si in planul intaririi democratiei (reforma electorala, intarirea sistemului judiciar, eliminarea marii coruptii din epoca Meciar) si al relatiilor cu minoritatile (maghiara si rroma). Dar, in primul rand, Dzurinda a reusit sa elimine calificativul de -Cenusareasa a Europei-, atasat Slovaciei in perioada de dupa 1993, si sa o introduca pe aceasta in calculele pentru NATO si UE (unde Slovacia are chiar mai multe sanse decat Romania).

Toate acestea nu s-au facut insa fara pierderi pe alte planuri: o rata a somajului de 18%, scaderea nivelului de trai (cresterea inflatiei, a impozitelor si a preturilor), migrarea masiva a tinerilor spre Republica Ceha, perpetuarea impresiei ca tara este corupta si justitia ineficienta. Numeroasele scandaluri din cadrul coalitiei guvernamentale au dat o grea lovitura Slovaciei. Sfasiati intre dorinta de integrare in structurile europene si euro-atlantice si atractia schimbarii actualui Guvern, care nu a reusit sa le satisfaca chiar toate pretentiile, slovacii au nevoie acum de figuri noi, care sa le ofere posibilitatea de a alege ce este mai bun. Ambasadorul Slovaciei, domnul Peter Kopecky, le promite de aici, de la Bucuresti, ca pe scena politica de la Bratislava vor aparea figuri nou-noute aruncate in lupta anti-Meciar.

Ambasadorul Peter Kopecky: Despre Romania, numai de bine

Aflat la sfarsitul mandatului de ambasador extraordinar si plenipotentiar al Republicii Slovace la Bucuresti, Peter Kopecky apreciaza in mod deosebit relatiile bilaterale reinfiripate, in spiritul traditiei bilaterale, intre Slovacia si Romania. Desi mai putin importante ca volum al tranzactiilor decat cele cu Ungaria, schimburile comerciale romano-slovace au ajuns la cifra de 170 milioane de dolari, dintre care in jur de 35-38% reprezinta exporturi de produse romanesti precum vin, mobilier, legume, fructe sau azot. La randul lor, slovacii aduc in Romania centrale termice (foarte bine vandute in contextul debransarilor de la reteaua nationala de furnizare a agentului termic), bere (produsa la Sibiu), instalatii electrice si chiar tabla pentru autoturismele Dacia.

Cat despre problemele intampinate de oamenii de afaceri slovaci in Romania, domnul Kopecky, el insusi fost om de afaceri, a tinut sa aduca in discutie chestiuni precum dificultatile de la vama, legislatia, bariera lingvistica, mostenirea Ceausescu si, mai ales, birocratia si coruptia, care ii alunga uneori pe investitori de pe meleagurile mioritice.