APAPS risca sa se transforme in aplicant de masuri reparatorii

– Cat de multumit sunteti de activitatea APAPS la sfarsitul primului an de mandat si care sunt principalele masuri pe care le veti pune in aplicare in 2002 pentru eficientizarea proceselor de privatizare?

– In 2001, am privatizat, din punct de vedere al capitalului social, o data si jumatate cat in 2000 – care, sa nu uitam, a fost anul-record al fostului FPS – si 33% din capitalul social preluat la 1 ianuarie 2001. 127 de societati comerciale au trecut in proprietate privata, reprezentand un capital social vandut de peste 9.800 miliarde de lei. Dintre acestea, 19 sunt societati mari, iar restul – mici si mijlocii. Am promis calitate inaintea cantitatii si cred ca asta am si oferit. Principalele privatizari ale anului au fost cele realizate prin Programul PSAL. Este vorba de societati comerciale ce reprezinta aproape 30% din program si voi aminti numai SIDEX Galati, Argesana Pitesti si Hidromecanica Brasov.

Desigur, exista si lucruri care ma nemultumesc si pe care vom incerca sa le corectam. Vom actiona pe cale legislativa, acolo unde este cazul, pentru accelerarea privatizarii si vom creste exigenta fata de comportamentul si profesionalismul angajatilor APAPS si al conducerii sale. Anul 2002 trebuie sa fie anul de varf, anul de referinta al privatizarii in Romania, proces economic pe care incercam sa-l facem cu onestitate si dominat de performante, nu de raportari la norma.

– Ati realizat si o privatizare contestata: RAFO Onesti. Inlesnirile acordate cumparatorului nu vor crea un precedent periculos?

– Am reusit privatizarea RAFO Onesti, dupa nu mai putin de sapte rateuri. Era vorba, sa nu uitam, despre viitorul celui de-al doilea producator de pierderi din economie, dupa SIDEX. Buna functionare a rafinariei in anul 2002, deziderat pentru realizarea caruia am incheiat acest contract de privatizare, ar putea aduce venituri suplimentare la bugetul de stat de circa 7%, un raport in PIB de aproximativ 2,4-2,8% si 1.100 miliarde de lei pe luna numai din accize. Am fost acuzati, ca Guvern, ca am acordat consortiului de investitori care a preluat RAFO inlesniri la plata obligatiilor catre stat. Vreau sa precizez ca inlesnirile s-au acordat societatii cumparate, nu actionarului majoritar, ca nu fug reprezentantii acestuia cu ele in spate. In alta ordine de idei, cine credeti ca venea sa ia RAFO cu un munte de datorii? Va spun eu – nimeni, la fel cum n-a venit nimeni nici in celelalte tentative esuate de privatizare. Mai mult, conform contractului incheiat, acordarea acestor inlesniri duce la o suplimentare deloc neglijabila a pretului pe care-l incaseaza APAPS.

– Care sunt cauzele care au dus la tergiversarea sau la esecul unor privatizari?

– Pe langa inerentul start mai greoi al unei institutii care a trebuit intai reformata si obisnuita sa lucreze cu noua conducere, dificultatile au fost cu precadere de natura legislativa. Este vorba de volumul incredibil al proceselor in care este implicata institutia pe care o conduc si de numarul fabulos de notificari de retrocedare pe care le-am primit in baza Legii 10/2001. Atat procesele, cat si cererile de retrocedare influenteaza considerabil procesul de privatizare. Este o influenta negativa, fiind vorba de o incetinire sau chiar de riscul anularii unor privatizari deja demarate. Se poate intampla, spre exemplu, ca solicitarile de retrocedare sa duca la pierderea totala a atractivitatii unor societati, prin eventuala diminuare a pachetului de actiuni scos la vanzare. De asemenea, societatile care urmeaza sa treaca in proprietate privata au nevoie de investitii, iar persoanele indreptatite, conform Legii 10/2001, sa primeasca actiuni, nu au puterea financiara de a le face. In plus, pana la solutionarea cererilor de retrocedare, nu poate fi demarata nici o procedura de privatizare.

– Cate notificari de retrocedare a primit APAPS anul trecut si care este valoarea lor? Cum veti rezolva aceasta problema delicata?

– In 2001, la APAPS au fost inregistrate peste 2.600 de notificari formulate in temeiul Legii nr. 10/2001. O parte din ele, la care institutia noastra nu avea competente in temeiul legii, a fost redirectionata catre alte ministere, catre primarii sau societati comerciale. Competenta exclusiva a APAPS se regaseste in aplicarea a doua articole din Legea 10/2001, respectiv art. 27 si 32. Pentru cazurile reglementate de acestea, au fost inregistrate 1.944 cereri de retrocedare, continand estimari de nivelul zecilor de mii de miliarde de lei. Altfel spus, cred ca s-a depasit valoarea de 1,5 miliarde de dolari, iar valul notificarilor este inca departe de sfarsit.

Masurile reparatorii ce pot fi acordate de APAPS se reduc, in principal, la acordarea de actiuni sau despagubiri banesti. Daca macar o treime din notificari este intemeiata, mi-e groaza sa ma gandesc cam cat ar trebui sa vindem si sa incasam, fara a vira vreun ban la bugetul de stat, pentru a acoperi aceste solicitari.

APAPS risca sa se transforme, din principala institutie implicata in privatizare, intr-un organism cu atributii jurisdictionale in acordarea masurilor reparatorii. La retrocedari nu avem nici experienta, nici timp, nici atributii inserate in legislatia dupa care ne desfasuram activitatea. De aceea, am propus Ministerului Justitiei initierea unui act normativ care sa clarifice normele juridice prevazute in Legea 10/2001 si a caror aplicare determina controverse in practica.

– Considerati ca privatizarea BCR este un obiectiv realizabil in 2002? Au existat divergente de opinii intre APAPS si consultantul Merrill Lynch privind modalitatea de privatizare a bancii?

– Privatizarea acestei banci, prin vanzarea cu succes a pachetului majoritar de actiuni catre un investitor strategic sau grup de investitori de reputatie internationala, reprezinta un obiectiv perfect realizabil pana la finele acestui an.

Procesul a debutat o data cu adjudecarea de catre Merrill Lynch a licitatiei de selectare a consultantului de privatizare. Contractul initial de consultanta a avut o durata de 14 luni si urma sa expire la data de 6 noiembrie 2001. Implementarea strategiei de privatizare a BCR ar fi impus o prelungire a contractului cu cel putin 14 luni. Pe durata mai lunga decat cea initial estimata, in echipa de consultanti desemnati de Merrill Lynch au intervenit modificari de substanta. Ca urmare, Merrill Lynch a renuntat la serviciile sale de consiliere. Atat si nimic mai mult.

In acest moment, pentru a nu periclita respectarea termenului final de privatizare a BCR, inscris in acordul stand-by cu FMI si stabilit pentru finele lunii decembrie 2002, Comisia de privatizare a investigat posibilitatea desemnarii unui consultant recunoscut pe plan international, cu o vasta experienta in privatizarea cu succes a unor banci importante din Europa Centrala si de Est si care sa fi si participat in procesul initial de selectie. In perioada decembrie 2001 – ianuarie 2002, Comisia de privatizare a primit mai multe oferte din partea unor firme de consultanta. In urma analizarii tuturor indicatorilor de performanta, in sedinta din 18 ianuarie s-a decis invitarea la Bucuresti, pentru discutii si clarificari, a consultantului JP Morgan, banca de investitii care, la licitatia pentru selectarea consultantului pentru privatizarea BCR, organizata in anul 1999, a ocupat pozitia secunda, in urma lui Merrill Lynch. In vederea atingerii etapei de negocieri finale, aceasta firma va trebui sa agreeze termenii de referinta, continutul contractului-cadru de consultanta si sa-i prezinte pe toti membrii echipei de consultanta. Abia dupa parcurgerea acestei etape vor avea loc negocierile finale.

– Ce doriti sa realizati cu prioritate in 2002? Credeti ca va fi acesta anul marilor privatizari, asa cum ati afirmat in debutul interviului?

– In primul rand, vreau sa conduc, transparent si corect, o institutie care trebuie sa realizeze privatizare performanta, pentru relansare si dezvoltare, in interesul oamenilor. Mai bine zis, munca concreta, nu politica, chiar daca eu sunt in primul rand om politic. In al doilea rand, enumerandu-va societati precum BCR, ALRO si Alprom Slatina, Oltchim Ramnicu Valcea, Santierul Naval Constanta sau Electroputere Craiova, cred ca pot spera cu indreptatire ca 2002 va fi anul de varf al privatizarii societatilor comerciale cu capital majoritar de stat din Romania.