Comuniștii, în pragul eșecului istoric

Data de 3 iunie va fi o dată istorică pentru cursul politic actual al Republicii Moldova. După ce au eșuat în a-și impune un candidat la Președinție și după ce au amânat, „evlavioși“, în 28 mai – pe motiv de Înălțarea Domnului – încercarea de a alege un președinte, comuniștii se găsesc acum într-un impas fără precedent.
Dacă pe data de 3 iunie comuniștii nu găsesc un oportunist din Opoziție care să le dea votul, se dizolvă parlamentul. La 20 mai, parlamentul nu a reușit să-l aleagă pe noul președinte. Zinaida Greceanåi a acumulat 60 de voturi (mandatele comuniștilor în parlament), dar nu i-a ajuns un vot pentru a fi desemnată șef al statului. Alegerea președintelui se face prin votul direct al parlamentarilor, iar comuniștii, deținând doar 60 de voturi, au nevoie de un singur vot pentru a pune mâna pe puterea absolută.
Amånarea alegerii șefului statului, în data de 28 mai, pe motive creștin religioase (sic) confirmă că au loc negocieri și că se mizează pe un compromis care să le aducă câștig de cauză comuniștilor.
Voronin îl caută disperat pe acel Iuda care să-i dea votul pentru a-și impune candidatul, iar dacă parlamentul nu poate alege un președinte se ajunge la repetarea alegerilor parlamentare. Se estimează că de data aceasta comuniștii vor pierde masiv, deoarece va fi mult mai greu pentru ei să falsifice alegerile, după ce Moldova a atras atenția la nivel european și mondial, ca urmare a represiunii sângeroase a tinerilor care au ieșit în stradă, în aprilie, protestând față de regimul comunist.
Comuniștii au dominat parlamentar în 1998, 2001, 2005 și 2009 – însă acum sunt șanse serioase să se întoarcă roata, iar PCRM să ajungă în minoritate, în ipoteza noilor alegeri anticipate.
Pentru prima oară după un deceniu de control politic, regimul comunist riscă să piardă alegerile. Vladimir Voronin s-a exprimat tranșant săptămâna trecută: „Noi nu vrem alegeri nici anticipate, nici repetate și vom face tot ca să nu le avem“.

În căutarea unei soluții

ProTV Chișinău a transmis, ieri, că la plenara Comitetului Central al Partidului Comuniștilor din 30 mai subiectul principal al discuțiilor (încinse, conform surselor noastre „deplin conspirate“) a fost găsirea unei soluții privind alegerea președintelui din 3 iunie 2009. La ședința care s-a desfășurat într-o cârciumă din Chișinău, unde s-au baricadat toți capii comuniști, Vladimir Voronin, Marian Lupu, Vladimir Țurcan, Zinaida Greceanåi, Voronin le-a cerut imperativ „să se facă totul“, mai exact să se plătească oricâți arginți pentru găsirea lui Iuda.
„Vom face totul“ este o lozincă dragă comu-niștilor, însă de data asta se pare că nu le va ieși totul. Dizolvarea parlamentului va fi înțeleasă de propriul lor electorat ca o înfrångere, iar efectul mobilizării tineretului la vot ar putea fi devastator pentru comuniști.
Basarabenii sunt pe cale să se vindece de efectele „sindromului Stockholm“ (sindromul pomenit desemnează empatia și loialitatea ostatecilor față de agresorul-terorist).
Opoziția are acum șansa, dacă nu cedează, de a lua totul. Dacă va cădea în capcana asocierii cu regimul lui Voronin, Opoziția practic se desființează, iar dezamăgirea tineretului care a încasat pe cârcă bâtele haidamacilor comuniști va fi enormă și liderii Opoziției vor rămâne cu zero credibilitate. Moartea celor patru tineri uciși de milițienii lui Voronin și suferința sutelor de maltratați și arestați vor fi jertfe risipite în vânt.