Peste 100 de gospodarii din satul valcean Zmeurat risca sa fie inghitie de pamant

Satul Zmeurat, din comuna Stoenesti, aflat parca la capatul pamantului, se afla in pericol de scufundare. Oamenii traiesc cu teama zilei de maine, nestiind cand se va indeplini -blestemul stramosilor- despre care vorbesc batranii satului. De mult, in partea de nord a satului, a existat un dig de protectie. Cu cativa ani in urma, localnicii l-au daramat, folosind piatra pentru construirea caselor. -Am folosit piatra la case, iar acum casele o iau la vale. Asta este ori blestemul mosilor nostri, ori al lui Dumnezeu-, spunea unul dintre localnici. Cele aproximativ 100 de locuinte din Zmeurat se afla asezate pe un strat de huma. Noaptea este un adevarat cosmar pentru oameni, caci nu se mai pot odihni din cauza bubuiturilor care se aud din adancurile pamantului.

Zodia dezastrelor a inceput

In urma cu doi ani s-a scufundat o casa si un fanar. De atunci, alunecarile de pamant continua, cand mai lent, cand mai repede, depinde de anotimp. -Cand este seceta, pamantul se strange, cand ploua se intinde si apar tot felul de crapaturi. Noi nu facem altceva decat sa carpim in fiecare an casele. Am avut un stiubeu in curte, dar s-a crapat. L-am tot reparat si degeaba. Casa si fanarul au luat-o deja la vale. Asta- toamna, cand a plouat, pamantul s-a inmuiat atat de mult incat s-au format valuri si toata ograda de pruni a fost luata de ponor. Pleaca pamantul si din deal si din vale, o sa ne inghita de vii-, ne-a spus cu amaraciune in glas Veronica Stoican.

Satenii se invinovatesc si de faptul ca padurea de salcami, care fusese plantata in scopul stabilizarii terenului tot de stramosii lor, a fost an de an taiata si din ea a mai ramas doar un palc de copaci.

-Fiecare a taiat cate-un copac cu aprobare, fara, cum s-a putut. Acum, in locul padurii a ramas o poienita. Intregul sat era imprejmuit de salcami. Ponorul de acolo a inceput. S-a lasat mereu cate-o jumatate de metru, cate-un metru, astfel incat acum nu mai este altceva decat o groapa-, ne-a spus Victoria C. Marin.

-Le voi lasa mostenire o darapanatura-

Familia Cosma a dorit sa lase copiilor, care acum locuiesc la oras, o casa noua, deoarece aceea in care locuiesc batranii este mica si degradata. Au inceput asadar sa stranga material si dupa catva timp au tocmit oameni la lucru. Nea Bibi, cum ii spun prietenii, s-a imbolnavit grav. Construirea casei a fost abandonata, dar nu pentru o lunga perioada, caci nea Bibi dorea ca promisiunea lui fata de copii sa se indeplineasca. A luptat cu boala, a facut vreo sase operatii si dupa ce s-a intremat, s-a apucat de treaba. A turnat temelia, a zidit casa, a electrificat-o, a pardosit-o si, cand sa-i puna acoperisul, boala a revenit. O perioada de timp nea Bibi a fost tintuit la pat de o paralizie. O vreme n-a mai trecut pe la casa -cea noua-, iar cand s-a dus nu a mai gasit decat o darapanatura.

Blestemul stramosilor a atins si Biserica

Biserica, locul unde oamenii se roaga zi de zi pentru a potoli furia stramosilor si a lui Dumnezeu, este si ea in pericol. Zidurile, proaspat zugravite si refacute, au luat-o la vale. Satenii spun ca mortii s-au sculat din morminte, pentru ca gasesc de mai multe ori cranii si cadavre iesite din tronuri. Totul este inspaimantator, totul prevesteste… moartea Zmeuratului.

-Se rascoala pamantul. Incetul cu incetul, o sa ne astupe. Nici el nu mai tine cu noi. S-a suparat Dumnezeu rau de tot si noi suntem principalii vinovati. N-ar fi trebuit sa daramam digul, dar acum este prea tarziu-, se tanguie Victoria Marin. Suferinta a inceput, gospodariile, intemeiate cu zeci de ani in urma, au crapat. -Acum vreo doi ani s-a scufundat o casa boiereasca, ce a apartinut candva unui chiabur. Nu au mai ramas decat treptele. In locul ei acum a crescut iarba, este pasune pentru vite-.

Oamenii sunt speriati, dar continua sa-si duca traiul in acele locuri blestemate. -Ce sa facem, caci nu avem unde pleca!-, spun satenii batrani. Tinerii au parasit zona, stabilindu-se -la oras-. Nu mai vin decat ocazional in sat si asta doar ca sa-si vada parintii si sa-i mai ajute la treburile gospodaresti.

Tinerii, o prezenta rara

Tinerii care au ramas in sat cultiva pamantul, cresc animale, lucreaza cu ziua. -Nu castigam prea mult, doar cat sa ne ajunga pentru o paine, pe care de multe ori o facem in casa, ori pentru un kilogram de zahar sau de orez. Mai crestem o gaina, un porc, mai cultivam ceva porumb, ne descurcam cat de cat, dar, oricum, ne este foarte greu-, ne-a declarat Mihai Lie, un tanar de doar 24 de ani, care are deja trei copii. -Am doua fetite si un baietel. De fetita cea mare mai are grija soacra-mea, care locuieste la Pausesti, pe ceilalti ii crestem noi cum putem. Maica-mea ne aduce lapte in fiecare zi… asta-vara am pus cartofi, am avut porc… Muncim cu ziua pe la oameni…-, ne-a mai spus Mihai. Pentru Adriana-Mihaela, de 4 ani, Maria-Violeta, de doi ani si jumatate si Andrei-Alexandru, de doar patru luni, greutatile vietii au inceput deja. Slabuti si sumar imbracati, cei trei copii ai familiei Lie nu se pot bucura de copilarie ca alti copii de varsta lor.