Modus operandi: Acum doi ani, Sorin Vintu a golit de lichiditati FNI, dupa care l-a plasat in bratele unui kamikaze, Ioana Maria Vlas, devenita principala tinta a scandalului generat de caderea fondului. Anul trecut, Vintu a golit de lichiditati Banca Romana de Scont, a incercat sa o paseze in bratele unor investitori amagiti cu rapoarte masluite despre starea bancii, dar, nereusind, i-a ordonat disperat presedintelui Bancii, Teodor Nicolaescu: -Dorulet, ia totul pe tine!-.
Un alt mod de lucru in afacerile lui SOV a fost atragerea in joc a unor entitati de stat numai bune de muls, directionate prin decizia unor importanti actori politici, care, ulterior, sa-i acopere ilegalitatile. In cazul FNI, unealta folosita a fost CEC, mutare care ii lega de Vintu atat pe premierul de la acea vreme, cat si varfurile PNTCD. In afacerea BRS, pusculitele de stat s-au numit Astra, Posta Romana si SIF Muntenia, iar acoperirea politica – nume de prima mana din PSD.
Nu intamplator, ancheta legata de caderea FNI nu a ajuns niciodata sa-l incrimineze in mod direct pe Vintu. In fata Justitiei au fost adusi functionari de mana a doua sau a treia din SOV Invest, in vreme ce raportul unei comisii parlamentare infiintate special pentru FNI a suferit o geneza spectaculoasa. Targuiala parlamentarilor care au decis forma finala a raportului cu Sorin Vintu s-a purtat in jurul unor sume de ordinul a 300.000 de dolari: unul dintre acestia a primit un avans de 10%, bani cu care si-a cumparat un Jeep (despre care colegii de partid sustineau, eronat, ca a fost cumparat cu fonduri deturnate din campania electorala), asteptand si astazi diferenta.
Si in scandalul BRS, tot SOV pare sa dicteze regulile anchetei. Respectand indicatiile regizorale ale lui Vintu, anchetatorii evita obsesiv sa se preocupe de pista cea mai importanta – destinatia finala a sumelor furate din BRS, intrand pe trasee despre care stiu cu siguranta ca sunt infundate. Unul dintre acestea este transformarea in vinovati a celor ce ar fi urmat sa participe la majorarea de capital de la BRS din noiembrie 2001. Astfel, in vreme ce numele lui Vintu este trecut tot timpul in planul secund, Politia vorbeste despre misterioase conturi deschise pe numele unor persoane precum Liliana Iacob, care n-a stiut niciodata cand si cum a devenit actionar la BRS. Ceea ce Politia trece intentionat sub tacere este o adresa trimisa tot de BRS pe 10 decembrie, la o luna dupa majorarea de capital (!), in care doamnei Iacob i se cer datele personale pentru depunerea documentatiei la BNR. Asta inseamna ca dna Iacob nici macar nu participase la majorarea de capital, din moment ce banca nu avea inca datele ei personale.
De altfel, in situatia acestei persoane, careia presedintele BRS i-a deschis cont si introdus scriptic cateva miliarde fara a exista vreo justificare pentru acesti bani, se gasesc si alti actionari ai BRS fata de care Politia manifesta o grija deosebita: seful SIE, Gheorghe Fulga, seful SECI, Alexandru Ionas, sau col. Mircea Bucur sunt in aceeasi postura – s-au trezit peste noapte participanti la majorarea de capital fara a semna vreun proces-verbal, ba chiar au cotizat cu bani la aceasta operatiune, fara a da vreun ordin de plata in acest sens!
O alta -deraiere controlata- a autoritatilor in cazul BRS este aceea ca, in toate schemele desenate de Nicolae Cinteza, seful Supravegherii (etern depasite) din BNR, se urmaresc doar trasee de bani scriptici, desi autoritatile stiu cu siguranta ca banii fizici nu mai existau in BRS dinainte de septembrie: -Ieri, soldul bancii a fost de 79 de milioane-, recunostea Nicolaescu, intr-una dintre confesiunile inregistrate pe suport audio, oferind astfel autoritatilor dimensiunea larga a jafului de la BRS. In fapt, toate rostogolirile de credite de pe un client pe altul operate de Nicolaescu asta isi si propuneau sa mascheze: disparitia de facto a lichiditatilor majore (banii Astrei, Postei si SIF-urilor) din banca. Inclusiv majorarea de capital din noiembrie a urmarit un scop similar: transformarea banilor deturnati in actiuni si plasarea acestora in mainile unor terti care sa afle ulterior ca au preluat o gaura uriasa.
De ce evita cu obstinatie organele de control sa se concentreze in aceasta directie? Pentru ca, dintr-un singur pas, ar ajunge la destinatarul a peste 90% din aceste sume, Sorin Ovidiu Vintu. Or, din ceea ce se vede pe piata financiara in clipa de fata exista o intelegere tacita intre Putere si SOV: de cateva saptamani, acesta este incurajat sa vanda masiv pachete de actiuni (peste 100 de miliarde in titluri Petrom sau actiuni la fabrici de medicamente, un milion de dolari in actiuni Omniasig) sau active imobiliare (sedii si mobilier ale Gelsor Network) pentru a-si achita datoriile, a se citi protectia de partid si de stat.
-Daca ancheta FNI ar fi fost bine directionata, Vintu era muci de mult-, spunea Nicolaescu, cu vocabularul sau de mare bancher, in decembrie trecut. Este clar ca in dosarul caderii FNI nu s-a dorit asa ceva. Astazi, scenariul se repeta, parca la indigo, in cazul Bancii Romane de Scont. Vom ajunge oare sa aflam din nou ca, in institutiile statului, anchetele in cazul Vintu sunt sinonime cu megapetreceri, in care euforia unor inalti functionari devine atat de pronuntata, incat acestia incep sa urle, din cauza unei depline satisfactii financiare: -Traiasca FNI!-?
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
