Deutsche Welle compară situația de la București cu Germania Nazista

”În Germania naziștii au desființat democrația Republicii de la Weimar prin așa-numita lege a împuternicirii. Era o lege prin care Parlamentul împuternicea guvernul cancelarului Hitler, conferindu-i, sub bici nazist, prerogative discreționare și plenipotențiare” citează Deutsche Welle într-un articol intitulat “Noaptea democrației, ceața rațiunii” .
”Există și alte căi, mai lente, de a o lichida. Corupția e una dintre ele. Demagogia, alta. Iar când demagogia e televizată prin antene, fumigene și glasuri care mai de care mai corupte e vorba chiar de o modalitate redutabilă.
În România, după ani de sistematică spălare cerebrală și tocare televizată a forței mentale de rezistență a cetățeanului s-a trecut la mijloace mai contondente.
Simplu, direct și eficient întru uciderea democrației și a statului de drept e drumul cuceririi omnipotenței prin luarea cu asalt a uneia sau două dintre cele patru puteri și trecerea ulterioară la nivelarea instituțională astfel încât să dispară în întuneric și în ceață separația dintre ele. Astfel încât să rămână, la urma urmelor, doar una.
Acesta e drumul pe care, judecând după suita de acțiuni și decizii inedite în Europa de dincoace de Belarus, adoptate până acum, s-a hotărât să-l parcurgă cu viteza fulgerului cuplul Ponta-Antonescu.
În România condusă de această tot mai controversată pereche s-a trecut la revocarea din funcție a liderilor celor două Camere Parlamentare și a avocatului poporului. Ce-i trebuie poporului să fie apărat de o persoană cât de cât independentă, mai ales dacă persoana cu pricina se poate adresa prin lege Curții Constituționale.
Concomitent s-a anunțat inițierea unor pași care să ducă la restructurarea CCR după chipul și asemănarea USL – și la suspendarea președintelui Băsescu.
Odată cu dispariția ultimelor bastioane ne-uselizate din România post-comunistă, puterea absolută va reveni definitiv, ceaușist și irevocabil unei instituții de tip struțo-cămilă, alcătuită din guvernul-parlamentul României și Antenele lui Felix-Voiculescu. Cel din urmă e omul care, zilele trecute demisiona din Senat spre a împiedica Înalta Curte de Casație și Justiție să-l condamne pentru corupție și se plângea, concomitent, că „nu avem toată Puterea până nu luăm și Justiția".
Dacă planul său și al prietenilor săi politici de la USL reușește, izbutește și cucerirea puterii absolute.
E vorba de acea omnipotență care chiar nu mai are de dat socoteală nimănui, nici justiției ori Curții Supreme, nici vreunui șef al statului cantonat în prostul obicei de a insista asupra caracterului sacrosanct al sentințelor Curții Constituționale. ?ê?£i cu atât mai puțin ar trebui ea să răspundă unei prese cu adevărat neatârnate.
În mintea mea de istoric amator fără doctorat și plagiat toate acestea nu mi se par acțiuni originale, ci se asociază cu alte câteva celebre lovituri de stat, puciuri militare și operațiuni politico-polițienești declanșate, în trecut, cu mai mult sau mai puțin succes.
O amplă și extrem de sângeroasă acțiune de asasinare și răpire a unor presupuși adversari ai regimului nazist a debutat în decembrie 1941, în baza unui decret semnat de Hitler. Sub faimosul „Nacht-und -Nebel-Erlass” dispăreau fără urme nenumărați dușmani reali sau imaginari ai regimului hitlerist din Europa ocupată.
În Germania, „Nacht und Nebel”, în traducere „Noapte și Ceață”, este o expresie care trimite nu doar la ordonanța secretă a Führerului, menită să înăbușe orice percepeau ocupanții naziști drept manifestare de opoziție antigermană. Sensul sintagmei evocă și alte acțiuni de terorism politic, având drept obiectiv cucerirea sau asigurarea puterii totale și totalitare, prin desființarea cu orice mijloace, inclusiv și mai cu seamă ilegale, a oricărei urme de opoziție.
Așa credeau naziștii că-și vor asigura menținerea veșnică la cârmă. Nimic din toate acestea n-ar fi putut avea loc fără „Legea” de tristă faimă a „Împuternicirii” din martie 33. Să ne-nțelegem bine. România nu e, din fericire, Germania nazistă. În 1989 au ieșit mulți tineri în stradă și au înfruntat tancurile, scandând "vom muri și vom fi liberi". La rândul său, tânărul Ponta nu e Hitler. ?ê?£i nici Crin Antonescu nu e Goebbels. Lukașenko domnește la Minsk, iar nu la București.
Dar dacă șefii USL ar fi fost oameni politici responsabili, ar fi evitat cu grijă orice derapaj i-ar putea asocia de Belarus, Stalin sau de Cel de-al Treilea Reich”.