Reciclări

De când dl Băsescu a pronunțat pe silabe cuvântul re-ce-si-u-ne (ca să-l înțeleagă și Vanghelie) toată lumea a luat foc în frunte cu cei care susțineau același lucru și cu cei care o ajutau încă de anul trecut. Aflat în opoziție dar și în scădere de procente, PNL a depus urgent două moțiuni simple dintre care una ataca însuși acordul cu FMI, adică exact împrumutul care ne permite supraviețuirea: după cum s-a văzut acesta nu e „centura de siguranță“ (cum îi zicea dl Băsescu inițial) ci chiar colacul de salvare.
 Nu numai că e necesar – dar ar trebui să fie dublu ca să ne descurcăm în condițiile în care seceta va agrava recesiunea. E adevărat că PNL și-a făcut datoria de opozant numai că ironia crizei răstoarnă rolurile: cei de la putere par că luptă cu recesiunea în timp ce opoziția riscă să pară că ține cu recesiunea. În ambele situații e din ce în ce mai greu de obținut procente: criza învinge peste tot. Ca filozof al economiei, dl Ionel Blănculescu a confirmat riscul de neplată a salariilor la toamnă și a descris fenomenul: „recesiunea e o stare de intrare în gripă a economiei iar o recesiune prelungită devine depresiune iar o depresiune prelungită devine o mare depresiune“. Un deșert, cum ar veni. Mai simplu spus, intri la o idee, dai în fandacsie și din fandacsie cazi în ipohondrie. Unii au și ajuns la depresiune iar depresia (și nu școala) l-a făcut până și pe Vanghelie filozof așa încât acesta l-a căutat „pe domnul Herodot“ pe „gagăl, goagle și gogăl“. Domnul Gogol, mai exact suflete moarte. Revizorul, adică dl Iliescu, a intervenit brutal – că tot era 15 iunie – și a decretat că „Băsescu n-are cultura necesară ca să înțeleagă procesele economice“. De parcă îți trebuie studii la Moscova ca să vezi că scade producția, scad investițiile, crește șomajul și că n-ai bani. Asta pricepe orice mecanic și tinichigiu auto – de-aia mulți sunt deja în politică unde au mașini cu duiumul. Așa că dl Băsescu a deplâns degeaba dispariția lor: nimic nu se pierde, totul se transformă. Mecanicii au devenit tinichigii politici, securiștii au devenit oligarhi și directori iar directorii au ajuns adesea infractori. Spre exemplu, secretarul de stat (pentru revoluționarii dlui Iliescu) Emilian Cutean a fost condamnat la 5 ani de închisoare pentru abuz în serviciu și fraudă – iar premierul Boc l-a destituit pe loc. De ce l-o fi numit? Nu știa ce-a făcut? În fine, un început bun pentru cabinetul Boc: are deja un demnitar la mititica. Mulți înainte!